Lansarea a două cărţi despre românii din Ungaria

Primăria din Micherechi şi „Oastea Domnului” din localitate, împreună cu Autoconducerea Românilor din Seghedin şi Catedra de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Seghedin a organizat duminică, 10 februarie, lansarea de carte a doi istorici din România: cartea lui dr. Gabriel Moisa, „Istoriografia românilor din Ungaria 1920–2010 – Între deziderat şi realitate” a mai fost prezentată în Ungaria, la Seghedin, Budapesta şi Jula, dar volumul lui dr. Radu Romînaşu, „Consideraţii despre învăţământul şi şcoala românească din Ungaria (1920–2008)” acum a fost prezentat pentru prima dată. Moderatoarea dr. Mihaela Bucin, şefa Catedrei de Română de la Universitatea din Seghedin a vorbit despre importanţa acestei întâlniri subliniind faptul că în sânul comunităţii româneşti din Ungaria există puţini autori şi istorici.

În ultimii 20 de ani au apărut o serie de publicaţii şi studii despre cercetările asupra trecutului şi tradiţiilor românilor din Ungaria. Întâlnirea a fost importantă şi pentru că cei doi istorici români au avut posibilitatea să se întâlnească cu obiectul muncii lor. Deoarece cei doi istorici din România au cunoscut mai mult românii din Ungaria doar din bibliografia pe care au citit-o, duminică au avut ocazia să se întâlnească cu cititorul român din Ungaria.
Profesorul Radu Romînaşu s-a născut în Oneşti, judeţul Bacău, unde a terminat liceul cu specializarea istorie şi ştiinţe sociale în anul 1996. Şi-a dorit şi pe mai departe să meargă pe aceeaşi linie umanistă, alegând istoria şi geografia. A ales pentru continuarea studiilor superioare oraşul Oradea, fiind una dintre cele mai vechi universităţi din România. După patru ani de studii superioare la Oradea s-a întors în Sălaj, unde a profesat pentru o scurtă perioadă într-o localitate din apropierea satului Jibou, Surduc Sălaj. Apoi i s-a ivit oportunitatea de a se reîntoarce la Oradea, fiind scos la concurs un post de preparator pe specializarea de istorie modernă a României la facultatea pe care a absolvit-o. La întrebarea cum a ajuns la concluzia că trebuie abordată tema învăţământului românesc din Ungaria, specialistul în istorie a spus: „La facultate nu am auzit niciodată despre românii din Ungaria. Pregătindu-mă pentru teza de doctorat pe care am finalizat-o în anul 2007 cu o temă despre asociatismul cultural românesc din perioada interbelică, am ajuns să cercetez revista »Cele trei Crişuri«. Cercetând-o am dat de o serie de articole care făceau referire la românii din Ungaria. Erau tot felul de articole foarte interesante, scrise de intelectuali şi care prezentau diferite aspecte despre comunităţile româneşti din Ungaria. Am fost surprins că aici, în imediata vecinătate a graniţei, trăiesc români şi eu nu ştiu nimic despre ei. Pot să spun că a fost primul meu contact cu românii de aici. Apoi, această revistă a inaugurat nişte rubrici foarte interesante care se numeau »Scrisori din depărtare«, prin care îi invita pe toţi românii de pretutindeni, din Europa şi nu numai, să scrie despre viaţa lor. În primul rând am vrut să trag un serios semnal de alarmă pentru studenţii români să conştientizeze şi să-i sensibilizăm cu situaţia românilor care sunt aici, la câţiva kilometri de graniţa cu România, că există români pe aceste meleaguri. În al doilea rând, am scris acest studiu pentru opinia publică românească, care nu cunoaşte realitatea aceasta. Profesorii de aici bineînţeles ştiu mai multe lucruri despre învăţământ, fiindcă se confruntă pe viu cu greutăţile învăţământului românesc din Ungaria. Oamenii sunt asediaţi de propriile lor probleme şi nu mai are nimeni timp să se mai gândească dacă mai sunt români în Ungaria. Egoismul, care ne sufocă relaţia cu semenii noştri, este principala plagă a omului postmodern. În al treilea rând, am dorit să trag acest semnal de alarmă şi către autorităţile centrale ale statului român. Deci am spus trei bariere: studentul român, pentru că el este obiectul de lucru, publicul larg românesc, care vrea să vadă nişte repere pe care le-am găsit de la dascălii truditori din această comunitate românească care au scris despre situaţia şcolară din perioada interbelică, din perioada epocii moderne, iar apoi pentru autorităţi, pentru că am simţit nişte strigăte ale românilor de aici către românii din ţară, pentru o deschidere mai sufletească. Astfel s-a născut acest studiu, şi mă bucur că peste o sută de exemplare, câte am tipărit în anul 2009, toate s-au epuizat. Din câte ştiu eu, au ajuns la noi la universitate şi chiar şi la autorităţile centrale ale statului tocmai pentru a-i sensibiliza cu situaţia de aici”, a concluzionat istoricul Radu Romînaşu.
După lansarea de carte, toţi invitaţii s-au deplasat la adunarea Oastei Domnului, unde în cadrul serviciului divin, istoricul Radu Romînaşu a vorbit despre părintele Iosif Trifa, ca un model de trăire al Ortodoxiei.
La evenimentul de la Micherechi au onorat cu prezenţa PS Siluan, Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria, preotul paroh Ioan Bun, Victor Micula, ambasadorul României la Budapesta, Monica Radu, consul al României la Seghedin, Dragoş Ţigău, consul la Jula, Bogdan Ignat, secretar I la Ambasada României de la Budapesta, Bertold Netea, viceprimarul satului Micherechi şi alţii.
A.C.

Comentarii