În anii trecuţi, comuna Chitighaz a trecut prin transformări şi înnoiri importante. În ultimii şase ani, de când a preluat conducerea localităţii primăriţa Maria Gyuricska Kalcsó, în localitate s-au făcut investiţii de aproximativ 1,5 miliarde forinţi. Actualmente se fac demersuri pentru începerea lucrărilor de canalizare, pentru care primăria dispune de 300 milioane forinţi din proiecte europene şi tot din fonduri obţinute din proiecte în jur de 10 milioane de forinţi vor fi investiţi într-o clădire a primăriei, de pe strada principală, Dózsa, unde se va deschide în scurt timp o „Casă a colecţiilor tradiţionale”, un fel de muzeu al localităţii Chitighaz.
– Ţinând cont de faptul că la Chitighaz există deja o casă-muzeu a românilor, ce v-a determinat să optaţi pentru această casă a colecţiilor tradiţionale?
– La casa-muzeu din localitate am primit destul de greu aprobarea să o putem arăta oaspeţilor care vor să o viziteze. Aceasta este în proprietatea Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria (AŢRU), iar de aproximativ 2–3 ani ni s-a aprobat să ni se deschidă în caz că avem vizitatori. De această casă noi nu mai dispunem, trebuie să sunăm ca să ni se deschidă, dacă responsabilul are timp în acel moment sau nu… Acesta a fost primul motiv care ne-a ambiţionat să ne facem o expoziţie proprie, deoarece cu ani în urmă când s-au adunat obiectele pentru casa-muzeu, localnicii au donat foarte multe obiecte, dar acestea nu mai sunt ale noastre. Un alt motiv pentru care ne-am gândit să adunăm o colecţie care să fie a satului a fost faptul că în toamna anului trecut am primit o invitaţie la Bistriţa-Năsăud, la zilele maghiarilor de acolo, şi ni s-a cerut să ducem cu noi obiecte tradiţionale ungureşti de la noi din sat… Atunci mi-am dat seama că obiecte tradiţionale româneşti avem, dar ungureşti nu. Am amintit despre acest lucru şi deputaţilor din consiliul local, colegilor şi trebuie să recunoaştem că satul nostru, Chitighaz, a fost mai demult o localitate majoritar românească, obiecte româneşti găsim, dar ungureşti…
– De ce fel de investiţii a fost nevoie şi de unde aţi făcut rost de fonduri?
– Fiindcă primăria are în proprietate această clădire, una dintre cele mai frumoase clădiri din sat, ne-am gândit să o reparăm şi să o folosim ca o casă de expoziţie, un fel de muzeu cu obiecte tradiţionale, adunate de la bunici, lucruri care să ne reprezinte pe noi, chitighăzenii. Instituţia o s-o numim „Casa colecţiilor tradiţionale”. Clădirea s-a aflat într-o stare destul de rea, astfel renovările care se fac acum salvează şi o deteriorare mai avansată a clădirii, iar fondurile din care se fac lucrările, în valoare de 10 milioane de forinţi, le-am obţinut pe un proiect LEADER. La aceste fonduri, primăria trebuie să adauge TVA-ul, care este de 2,7 milioane de forinţi. Casa are patru încăperi, dintre care trei vor fi folosite pentru aranjarea colecţiilor, iar a patra sală o găzduiască diferite expoziţii temporare. Acum se lucrează la interiorul clădirii, iar după terminarea renovărilor, aranjarea interiorului şi a sălilor de expoziţie o s-o facem cu fonduri proprii. Se ştie că localitatea Chitighaz a fost cândva majoritar românească, actualmente ne place să spunem că 50 la sută din locuitori sunt români, însă nu ştim exact acest lucru. Cealaltă jumătate o constituie maghiarii, puţini nemţi, şi romii. Am dori să se adune obiecte de la toţi cei care trăiesc în această localitate. Nu o să putem asigura fiecărei minorităţi o sală separată, însă în funcţie de lucrurile adunate o să aibă fiecare un colţişor. Colecţiile vor fi sortate şi aranjate de un specialist. Dacă vom ajunge în stadiul final, o să cerem de la muzeul judeţean un specialist care să se ocupe de aranjarea pieselor.
– Există un plan pentru achiziţionarea pieselor de muzeu, a obiectelor? Cum o să adunaţi materialele?
– Am dat deja un anunţ prin care îi rugăm pe toţi localnicii să aducă obiecte vechi, piese de muzeu. Eu sper că aşa cum s-a adunat în urmă cu mulţi ani colecţia de la casa-muzeu, o să reuşim şi acum.
– Această nouă casă o să funcţioneze ca o instituţie, o să aveţi şi angajaţi?
– O să aibă un program, un orar de vizită. Administrarea va aparţine de Casa de cultură, iar în afara orarului la Casa de cultură o să fie tot timpul cineva dispus să deschidă, în cazul în care vor fi vizitatori. Şi sperăm că vor fi…
A. Butar
Comentarii
Trimiteți un comentariu