 |
| Ierusalim – Când S-a apropiat de cetate şi a văzut-o, Isus a plâns pentru ea. (Luca 19:41) |
La iniţiativa organizaţiei misionare penticostale din Bichiş, un grup de 42 de persoane a făcut o călătorie în Israel, în perioada 19–23 februarie. Grupul a fost alcătuit din câţiva micherecheni, julani, chitighăzeni, bichişeni şi din alte localităţi din Ungaria. Cunoaşterea ţinutului Galileea a Ţării Sfinte a oferit o experienţă deosebită pentru participanţi. Programul bogat al celor patru zile a asigurat vizitarea multor locuri importante din punct de vedere biblic. Pe lângă priveliştea splendidă a munţilor, văilor, peşterilor, mărilor, grădinilor şi palmierilor, creştinii au avut posibilitatea de a se hrăni şi spiritual.
Oraşele Tel-Aviv şi Ierusalim, fiind în mare siguranţă, sunt scutite de tensiuni pentru turişti. La faţa locului, doar de la ghidul nostru evreu, născut în România, am aflat despre luptele, problemele politice şi religioase, dar şi soldaţii şi femeile soldaţi înarmaţi care umblau printre oameni ne-au convins despre apărarea serioasă a ordinii publice.
Ţara Sfântă este ţara mult iubită de pelerinii creştini, turiştii şi comercianţii necreştini, unde pentru 1 dolar se vinde orice: sănătatea, pacea, încă şi „mântuirea”… Printre formalităţile culturii fanatice ale Orientului Apropiat am admirat generozitatea lui Dumnezeu, curiozităţile naturale şi am atins în realitate căile, apele, unde Domnul Isus a umblat în viaţa Lui pământească.
Pe parcursul excursiilor făcute pe jos şi cu autocarul am ajuns de la Ierusalim până la Qumran, prin Valea Iordanului în Galileea, la Muntele Fericilor, în Capernaum, la Muntele Sionului şi Muntele Tabor, la Muntele Carmel, în Tiberias, în Cezareea, în Tel-Aviv Yafo, la Marea Mediterană şi Marea Moartă, precum şi la Marea Galileii, cunoscută ca şi Lacul Ghenezaret.
În Ierusalim, pe parcursul excursiei noastre de 4 kilometri pe jos, am avut posibilitatea să vizităm Muntele Măslinilor, Grădina Ghetsimani, Oraşul lui David, Via Dolorosa, Golgota, Zidul Plângerii şi multe alte locuri importante din punct de vedere istoric. Vremea din februarie, cele 25 de grade Celsius, au fost favorabile pentru grup, astfel ne-am străduit să mergem neclintiţi pe acele căi pietroase, prăfoase, care coboară în pantă şi pare a fi fără sfârşit, pe care au mers de atâtea ori Domnul Isus şi ucenicii Săi, cu 2000 de ani în urmă.
Ar fi prea lung să prezint toate staţiile pe unde am fost, cert este faptul că toate acestea se întipăresc în adâncul inimii omului şi îl fac să cugete asupra concordanţei între istoriografie şi Sfânta Scriptură.
Căile pietroase aduc mai aproape de noi epoca Bibliei. Aici primesc o altă valoare textele biblice mult citite, devine realitate tot ceea ce până acum ne-am imaginat, despre care până acum am avut doar idei. Între copacii cu frunziş verde al Grădinii Ghetsimani s-a dat acel sărut al lui Iuda. Pe Muntele Măslinilor au fost martori ucenicii la înălţarea Domnului Isus la cer. Acesta este locul unde este aşteptat să se reîntoarcă Mesia. Acesta este locul unde Isus a plâns asupra Ierusalimului.
Astăzi este o stradă obişnuită acel Munte al Sionului, care după Sfânta Scriptură este locul şederii lui Dumnezeu. Rândul fără sfârşit al bazarurilor pe Via Dolorosa ne amintesc de acele ceasuri când Isus şi-a dus crucea prin mulţimea urlătoare spre Golgota. Ecoul babiloniei târgului de azi este ca şi cel al poporului tulburat de acum 2000 de ani, care a scandat fără milă: Răstigneşte-l! Răstigneşte-l! Iar noi… în imaginaţia noastră am devenit martorii chinurilor Lui, L-am văzut cu ochii noştri spirituali, iar cu urechile am auzit glasul poporului.
Azi, oraşele pietroase aglomerate, coastele de munte şi văile înverzite, deşertul pustiu şi apa curată a Râului Iordan, peşterile neatinse, întâmplările mult pomenite din Biblie îi invită pe cei care vizitează ţara să se reîntoarcă în aceste locuri sfinte, unde Isus s-a născut, a fost crescut ca şi copil, a învăţat ca şi învăţător, a murit pe cruce ca şi Mesia şi s-a înălţat la cer ca şi Mântuitor. Acele ţinuturi pot fi oricât de dispreţuite sau dărâmate, Cristos acolo a umblat şi a vestit Împărăţia Cerurilor.
Merită să experimentăm atmosfera Ţării Sfinte şi să spunem împreună cu profetul Isaia: Israele, Eu nu te voi uita…
Rita Pătcaş
 |
| Grădina Ghetsimani – Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ, şi S-a rugat, zicând: „Tată, dacă este cu putinţă, depărtează dela Mine paharul acesta! Totuşi nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu.” (Matei 26:39) |
Ţara Sfântă este ţara mult iubită de pelerinii creştini, turiştii şi comercianţii necreştini, unde pentru 1 dolar se vinde orice: sănătatea, pacea, încă şi „mântuirea”… Printre formalităţile culturii fanatice ale Orientului Apropiat am admirat generozitatea lui Dumnezeu, curiozităţile naturale şi am atins în realitate căile, apele, unde Domnul Isus a umblat în viaţa Lui pământească.
Pe parcursul excursiilor făcute pe jos şi cu autocarul am ajuns de la Ierusalim până la Qumran, prin Valea Iordanului în Galileea, la Muntele Fericilor, în Capernaum, la Muntele Sionului şi Muntele Tabor, la Muntele Carmel, în Tiberias, în Cezareea, în Tel-Aviv Yafo, la Marea Mediterană şi Marea Moartă, precum şi la Marea Galileii, cunoscută ca şi Lacul Ghenezaret.
În Ierusalim, pe parcursul excursiei noastre de 4 kilometri pe jos, am avut posibilitatea să vizităm Muntele Măslinilor, Grădina Ghetsimani, Oraşul lui David, Via Dolorosa, Golgota, Zidul Plângerii şi multe alte locuri importante din punct de vedere istoric. Vremea din februarie, cele 25 de grade Celsius, au fost favorabile pentru grup, astfel ne-am străduit să mergem neclintiţi pe acele căi pietroase, prăfoase, care coboară în pantă şi pare a fi fără sfârşit, pe care au mers de atâtea ori Domnul Isus şi ucenicii Săi, cu 2000 de ani în urmă.
Ar fi prea lung să prezint toate staţiile pe unde am fost, cert este faptul că toate acestea se întipăresc în adâncul inimii omului şi îl fac să cugete asupra concordanţei între istoriografie şi Sfânta Scriptură.
Căile pietroase aduc mai aproape de noi epoca Bibliei. Aici primesc o altă valoare textele biblice mult citite, devine realitate tot ceea ce până acum ne-am imaginat, despre care până acum am avut doar idei. Între copacii cu frunziş verde al Grădinii Ghetsimani s-a dat acel sărut al lui Iuda. Pe Muntele Măslinilor au fost martori ucenicii la înălţarea Domnului Isus la cer. Acesta este locul unde este aşteptat să se reîntoarcă Mesia. Acesta este locul unde Isus a plâns asupra Ierusalimului.
Astăzi este o stradă obişnuită acel Munte al Sionului, care după Sfânta Scriptură este locul şederii lui Dumnezeu. Rândul fără sfârşit al bazarurilor pe Via Dolorosa ne amintesc de acele ceasuri când Isus şi-a dus crucea prin mulţimea urlătoare spre Golgota. Ecoul babiloniei târgului de azi este ca şi cel al poporului tulburat de acum 2000 de ani, care a scandat fără milă: Răstigneşte-l! Răstigneşte-l! Iar noi… în imaginaţia noastră am devenit martorii chinurilor Lui, L-am văzut cu ochii noştri spirituali, iar cu urechile am auzit glasul poporului.
Azi, oraşele pietroase aglomerate, coastele de munte şi văile înverzite, deşertul pustiu şi apa curată a Râului Iordan, peşterile neatinse, întâmplările mult pomenite din Biblie îi invită pe cei care vizitează ţara să se reîntoarcă în aceste locuri sfinte, unde Isus s-a născut, a fost crescut ca şi copil, a învăţat ca şi învăţător, a murit pe cruce ca şi Mesia şi s-a înălţat la cer ca şi Mântuitor. Acele ţinuturi pot fi oricât de dispreţuite sau dărâmate, Cristos acolo a umblat şi a vestit Împărăţia Cerurilor.
Merită să experimentăm atmosfera Ţării Sfinte şi să spunem împreună cu profetul Isaia: Israele, Eu nu te voi uita…
Rita Pătcaş
Va iubesc pe toti!
RăspundețiȘtergere