Români care au ajuns „acasă”

Atraşi de casele ieftine şi de liniştea de la sat, unii români din apropierea graniţei cu Ungaria au profitat din plin de acest avantaj, mai ales cei care locuiesc în vestul ţării, cu precădere în Arad, Oradea sau Timişoara. Astfel, sute de români de lângă frontieră au ajuns să zică rudelor sau prietenilor „acasă” arătând peste graniţă. Foarte mulţi şi-au cumpărat în Ungaria case de vacanţă, iar alţii s-au mutat cu tot cu familia. Se ştie că localitatea unde şi-au cumpărat românii foarte multe proprietăţi este Bătania, dar există şi alte localităţi de frontieră unde s-au stabilit români, de la Cenadul Unguresc până în Bihorul unguresc. La Csanádpalota în jur de 30 de case sunt în proprietatea românilor. Aici locuieşte şi interlocutorul nostru, Ioan Hanţ, cu soţia sa. Pe domnul Hanţ l-am cunoscut în urmă cu mai bine de doi ani, când m-a căutat foarte interesat de problemele comunităţii noastre. Primul lui pas concret a fost un abonament la „Foaia românească”.

Ordine şi disciplină
Domnul Hanţ este de origine arădean, locuieşte la Csanádpalota din anul 2003, unde şi-a cumpărat o proprietate frumoasă, departe de tumultul şi agitaţia urbană. Inginer mecanic de profesie, domnul Hanţ, după ce a absolvit şcoala politehnică din Braşov, profilul automobile, reuşeşte să se angajeze în Braşov la un birou de proiectare–planoare şi planoare de rezistenţă, unde a lucrat aproximativ două decenii. După ’92, când a părăsit această instituţie, încearcă să se privatizeze, deschide şi un magazin, la care renunţă. Se decide să se mute în Ungaria, unde, în scurt timp, găseşte o casă de care se îndrăgosteşte la prima vedere şi se stabileşte definitiv.
Ordine şi disciplină – sunt cauzele pentru care şi-a ales să-şi petreacă restul zilelor în Csanádpalota, localitate din judeţul Ciongrad. Domnul Hanţ povesteşte ce povesteşte şi îl surprind repetând: „Pentru nimic în lume n-aş mai merge înapoi!” O spune cu bucurie, afişând o mână relaxată. Ne şi explică de ce se simte atât de bine: „Localitatea e foarte aerisită şi cu multă zonă verde. Aici nu te lasă să ai iarba netunsă. Este ordine şi disciplină! Acest lucru îmi place foarte mult. Nu se poate compara cu ceea ce e la noi! Pe cât am fost de ostil înainte, pe atât de mult îmi place acum într-o localitate, într-o ţară, unde este disciplină. Îmi place mult aici, în Ungaria”, a afirmat domnul Hanţ.

Un centru al timişorenilor
– Am considerat că aici totuşi în administraţia publică este disciplină, ordine, este curăţenie peste tot, e curat şi linişte. Se pare că aceste calităţi sunt apreciate şi de alţii, pentru că în ultimii zece ani foarte mulţi timişoreni s-au mutat aici. Mulţi ne întreabă: de ce tocmai Csanádpalota. Noi prima dată am încercat la Bătania, la Dombegyháza, Macău şi nu am găsit ce căutam. Întâmplător am găsit această casă unde locuim, iar când am venit să o vedem, din prima mi-a plăcut. Şi casa e frumoasă, observaţi ce mare teren avem, curte, grădină, multă verdeaţă, pomi fructiferi, flori… Vara e o minune! Când am venit să o văd, am început, ca un copil, să număr copacii de la stradă şi din grădină. Mi-a plăcut extraordinar de mult. Acelaşi lucru cred că au găsit aici şi ceilalţi, linişte, aer curat, casele sunt la un preţ convenabil, mai ales că prin 2007–2008 oamenii încă aveau bani. La ora actuală sunt pe puţin 30 de case în proprietatea timişorenilor, despre care ştim noi. Câţiva le folosesc pentru casă de vacanţă, pentru că în România e la modă să ai casă de vacanţă în Ungaria. Majoritatea le renovează, încearcă să-şi rezolve actele şi le pregătesc pentru ca după ieşirea la pensie să vină să locuiască aici. Încep să fie tot mai mulţi, pentru că fiecare mai aduce câte un prieten, cunoştinţă, rude…

Interesat de comunitatea românească
– După 2005, când ne-am mutat definitiv la Csanádpalota, am încercat să luăm contact cu comunitatea românească de aici. Primul lucru a fost că am căutat un preot care să ne sfinţească casa. De la nişte cunoştinţe am aflat că există un preot român la Bătania şi aşa am luat legătura cu părintele Ilie Ciocan. Prin părintele am ajuns şi la un bal românesc la Bătania, unde am văzut un program foarte frumos, însă la acel eveniment am rămas surprins să constat că românii din Ungaria vorbesc foarte prost româneşte sau deloc. Prima dată nu am înţeles cum e asta, dar problema m-a frământat destul de tare. Am reuşit la acea petrecere să fac rost şi de un abonament la ziarul „Cronica”, care mi-a stârnit şi mai multe semne de întrebare. Dornici să găsim o comunitate românească şi să aflu mai multe despre românii din Ungaria, am ajuns la Cenadul Unguresc, unde mergem din când în când la biserică. Mi-am făcut abonament la „Foaie” şi de atunci sunt un cititor fidel al revistei dumneavoastră. Fiindcă m-aţi întrebat dacă participăm la acţiunile organizate de Autoguvernarea Românească de la Csanádpalota vă răspund categoric că nu. Dealtfel, nici nu ştiu cine sunt ei şi nici nu am fost invitaţi niciodată. În schimb, mi-ar plăcea să cunosc mai multe persoane din Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria şi să ajut într-un fel sau altul. De la AŢRU am văzut destul şi m-am convins. Deocamdată aşa văd, că e o treabă perversă cum cumpără un stat nişte conştiinţe.
A.B.

Comentarii