Editorial - Mucenici de ieri, neputinţă de azi

În Ungaria doar patru mari români au statui: Mihai Eminescu (un bust la Apateu şi un cap la Budapesta), Nicolae Bălcescu (la Micherechi şi la Jula), Liviu Rebreanu şi Moise Nicoară (ambii la Jula), fără să-l mai includem între marii români şi pe George Pomuţ. Ungaria este printre campionii mondiali la aşezarea de statui, busturi, monumente şi plăci memoriale, şi nu doar pe teritoriul actual al ţării, ci în întreg Bazinul Carpatic. Ungurii ştiu să ţină trează amintirea înaintaşilor şi să lase urme vizibile despre trecutul lor.
Învăţând de la compatrioţii lor, şi printre naţionalităţi, inclusiv printre români, se mai năzăreşte câte unul care îşi doreşte o statuie în amintirea unui înaintaş. Aici însă se complică lucrurile. Dorinţa e una, iar realizarea ei, punerea în practică e alta. Dacă ideea nu este pe placul autorităţilor, se pun tot felul de beţe în roate. Planul aşezării unei plăci în amintirea revoluţionarului paşoptist, deputat român în Parlament şi avocat în Budapesta, Eftimie Murgu, a eşuat din cauză că nu s-au putut obţine aprobările necesare. Placa ar fi fost aşezată pe o clădire din Cetatea Budei, acolo unde Murgu a fost întemniţat pentru curajul de a vota împotriva habsburgilor. Iar dacă nu merge figura cu aprobările, autorităţile ungare cercetează din fir în păr trecutul aşa-zisului erou al naţionalităţii şi dacă se găseşte despre el că nu i-a iubit necontenit şi cu ardoare pe unguri, nicio şansă nu există pentru a i se ridica statuie sau a i se aşeza o placă. Eşecul neaşezării statuii marelui Mitropolit Andrei Şaguna la Jula, în faţa Catedralei ortodoxe Sf. Nicolae, este un caz de acum câţiva ani despre care am scris zeci de articole. Fără niciun rost.
În anul 2000, când se sărbătorea Ungaria milenară, fondată de Sfântul Ştefan, datorită primarului de atunci, şi micherechenii s-au trezit în sat la ei cu un bust al regelui maghiar. Mulţi se întrebau atunci, ce caută un monument al Sf. Ştefan într-un sat majoritar românesc şi, mai ales, de ce a fost aşezat cu privirea către biserica ortodoxă. Atunci încă nu se ştia că pe 20 august 2000 şi biserica ortodoxă, prin Patriarhia de la Constantinopol, l-a primit în rândul sfinţilor pe Sf. Ştefan al ungurilor. Cei pentru care a fost totuşi străină ideea de a aşeza bustul unui domnitor maghiar în centrul unui sat românesc, au început să caute după modele mai potrivite. O idee inedită şi foarte inspirată a pornit atunci de la un micherechean, dar care a primit mai multe critici decât laude, astfel ideea lui din start a fost sortită eşecului. Micherecheanul, care nici măcar nu este de religie ortodoxă, ci este baptist, s-a gândit că cea mai potrivită persoană care ar merita o statuie în centrul Micherechiului este marele domnitor al Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu. De ce? Motivele sunt extrem de multe: pentru că a construit numeroase biserici fiind un bun credincios al lui Hristos; pentru că dărnicia şi purtarea lui de grijă faţă de neamul său nu s-au oprit la hotarele Ţării Româneşti, ci au ajuns până la fraţii români din Moldova şi Transilvania; şi pentru că nici atunci când a fost întemniţat la Constantinopol împreună cu fiii săi şi a fost chinuit într-un mod cumplit de către otomani vreme de patru luni, nu s-a lepădat nicio clipă de credinţa creştină.
Peste exact un an se vor împlini trei secole de la moartea prin jertfă a celui care a fost Marele Voievod Constantin Brâncoveanu. În ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, pe 15 august 1714, la vârsta de 60 de ani, Brâncoveanu a primit sfârşitul mucenicesc prin sabie împreună cu fiii săi: Constantin, Ştefan, Radu şi Matei, şi cu ginerele său, sfetnicul Ianache, în cetatea Sfântului Constantin cel Mare. Cu 21 de ani în urmă, Biserica Ortodoxă Română i-a trecut în rândul sfinţilor din calendar pe Sfinţii Martiri Brâncoveni, fiind prăznuiţi în data de 16 august a fiecărui an. Din viaţa exemplară de bun creştin şi mare român a lui Constantin Brâncoveanu avem cu toţii de învăţat. Precum şi din perseverenţa cu care ştiu ungurii să-şi urmărească scopul cu paşi mici până obţin tot ce vor. Până şi ce nu li se cuvine.
Eva Şimon

Comentarii