Editorial - 3an0n

O vorbă ungurească veche, despre a cărei origine nu prea se ştie, spune că “Három a magyar igazság”, adică “Trei este adevărul maghiar”. Dacă scorul meciului de vinerea trecută de la Bucureşti ar fi fost 0 la 3, şi nu 3 la 0, cu siguranţă toată presa ungurească ar fi titrat acest “adevăr” al ungurilor. Dar nu s-a întâmplat să fie aşa… De această dată, la fel cum de mai multe ori în decursul istoriei, numărul trei nu le-a adus noroc ungurilor.
Pe Arena Naţională din Bucureşti, România a dat o lecţie usturătoare de fotbal unei naţionale a Ungariei aproape inexistente în joc. La fel cum a dat acum 94 de ani şi Armata Română. Atunci, în vara anului 1919, românii au venit să ocupe Budapesta nu pentru a-şi muta aici capitala, ci pentru ca să scape Ungaria de bolşevism. Că acest capitol al istoriei comune româno-maghiare este prea puţin cunoscut se datorează şi faptului că ungurilor nu le convine nici să se pomenească despre acest subiect. Ei consideră ca pe un moment ruşinos în istoria lor. Cu toate că soldaţii din Armata Română nu au violat femeile, nu au bătut oamenii bătrâni şi nu au ucis civili, cum a făcut armata regentului Horthy (cel pus în drepturi de aceeaşi armată română), când a ocupat Ardealul de nord şi, mai ales, nu au devastat oraşele ungureşti prin care au trecut. Budapesta a fost ocupată fără nicio tragere de tun. Data dureroasă pentru unguri este 3 august (încă un 3), atunci când generalul Rusescu, nerespectând dispoziţiile generalului Mărdărescu, a intrat în Budapesta. Armata română nu a venit să ocupe, ci să elibereze Ungaria de sub teroarea roşie.
Jucându-ne cu rezultatul meciului dintre România şi Ungaria, acest 3 la 0 este aproape identic cu cel mai dureros nume din istoria ungurilor: Trianon, adică TRIan0n. Ungurii nu au avut noroc cu numărul trei nici în cazul judeţului Trei Scaune, o unitate administrativă din Ţinutul Secuiesc, care a fost desfiinţat în 1876.
Bineînţeles, mulţi se întreabă de ce nu se poate trata fotbalul ca o simplă ramură sportivă, care nu are nicio legătură cu istoria. Probabil pentru că aşa vor politicienii. Adică cei din Ungaria cu siguranţă. Aşa cum a spus înainte de meci un politician de la partidul naţionalist Jobbik: “Este vorba despre istorie şi politică. Nu se pune problema să câştigăm un simplu meci de fotbal. E vorba de a învinge România. Cine se aşteaptă ca suporterii români şi unguri să privească meciul în linişte cu floricele de porumb şi coca cola nu ştie nimic despre fotbal.” Nu ştim dacă huliganii ultraşi maghiari, care s-au dus la Bucureşti cu un tren special, s-au îmbătat şi au devastat tot ce le-a căzut în cale, s-au gândit la istorie sau politică (la cât sunt de şovini mai nou profesorii de istorie de la noi nu ne-ar mira să fi fost printre huligani şi câţiva pedagogi care-i învaţă pe copiii din Ungaria), un lucru este însă sigur: până nu vom ajunge în starea de a ne putea uita la un meci România–Ungaria ronţăind seminţe sau floricele de porumb, bând bere sau cola, fără să ne pese de eşecuri şi traume istorice, nu va fi bine între unguri şi români. Noi, cei de azi, care nu am trecut prin războaie şi foamete, încurcăm terenul de fotbal cu cel de luptă. Numai că pe cel din urmă s-a luptat pentru libertate, pentru un ideal, pentru teritorii, etc. Azi nu e vorba de aşa ceva. Azi mai mult luptăm cu propria noastră prostie.
Dar până când la unguri totul este privit cu pesimism şi tristeţe, românii fac bancuri şi râd de toate. La câteva ore după meci, a şi apărut cel mai nou banc cu ungurii.
Trei unguri pe o terasă în centrul vechi din Bucureşti:
– Ioi, adus la noi trei coca cola light?
– Nu avem light, dar vă putem da 3 ZERO!
Eva Şimon

Comentarii

  1. Mai bine îi spunea (Ghimpele Românesc)sau
    (Dacia vejnică)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu am știut că existați,mă bucur,reclamă mai tare.
    la revedere mai vorbim.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu