Părerea cititorului - Părintele nostru, Sfântul Andrei, roagă-te pentru noi!

Părintele nostru sfânt, mitropolitul Transilvaniei, Andrei baron de Şaguna, din nou a reuşit să tulbure pacea şi liniştea societăţii ungare. Bustul său de la Apateu stă în calea primarului localităţii Attila Tarsoly şi a filialei Jobbik din judeţul Hajdu-Bihar. Domnul primar a declarat că va iniţia înlăturarea bustului iar filiala Jobbik solicită transportarea sa de pe teritoriul Ungariei. În ce ţară trăim! Extraordinar… Nu avem dreptul să amplasăm un bust în curtea unei biserici ortodoxe române, pe teren privat, pe teren ROMÂNESC. Da, fraţilor, curţile bisericilor noastre ortodoxe sunt insule româneşti în Ungaria, ori le convine unora ori nu. Noi nu dorim autonomie teritorială, nu pretindem nici judeţe, care să fie ale noastre, însă dorim să avem un loc, un colţişor, o bucată de pământ, unde putem şi noi să ne cinstim eroii neamului nostru, unde putem şi noi să ne închinăm în faţa acelora care şi viaţa şi-ar fi dat-o pentru libertatea şi demnitatea poporului nostru. 

De ce nu avem şi noi dreptul la simboluri? De ce suntem umiliţi şi ameninţaţi atunci când dorim mai mult decât un dans sau o mâncare românească? (Importante şi acestea, de altfel!) De ce ni se impune să fim o imitaţie, o umbră, o caricatură a românismului? Prezenţa noastră şi acum deranjează în această ţară…

Ar fi bine, însă, să recunoaştem că nici scopurile noastre (dacă mai avem scopuri), nu sunt clare întotdeauna. Este adevărat că Legea pentru naţionalităţi este confuză şi este în defavoarea construirii unor deziderate nobile, dar adeseori se întâmplă că şi noi cultivăm confuzia. De exemplu, cu prilejul dezvelirii bustului din Apateu, acordăm aceeaşi distincţie atât pentru Ambasadorul României la Budapesta cât şi pentru preşedintele Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, care nici măcar nu a fost prezent la eveniment şi care, cu câteva săptămâni înainte de evenimentul de la Apateu, a participat la ceremonia depunerii coroanelor de flori la monumentul celor 13 generali de la Arad. Aceşti generali ai revoluţiei maghiare de la 1848 au fost împotriva idealurilor naţionale române promovate de Sfântul Andrei, părintele spiritual al Ardealului românesc. Fără supărare, dar şi noi contribuim la imaginea de caricatură a românismului.

Eu personal mă bucur foarte mult că părintele Origen Sabău a pus bustul Mitropolitului Andrei Şaguna la Apateu. În opinia mea, bustul lui Şaguna ar trebui să fie amplasat în fiecare curte bisericească ortodoxă română din Ungaria şi, bineînţeles, şi o statuie în faţa Catedralei Episcopale din Jula, şi realizate nu pe baza unor proiecte, sufocate de birocraţie inutilă, ci aşa, în mod automat, pur şi simplu, pe motivul că este cel mai important simbol al nostru.

Preasfinţitul Sofronie, episcopul Oradiei, cu prilejul inaugurării bustului de la Apateu a vorbit despre „reciprocitate şi eleganţă”. Dacă ar fi să ne luăm după reciprocitate, nu doar Sfântul Andrei Şaguna ar trebui să aibă bust în comunitatea noastră ci şi Avram Iancu sau Axentie Sever. Nu, să nu credeţi că exagerez, faceţi odată un simplu inventar al monumentelor eroilor maghiari din România (intenţionat nu în Transilvania!) şi o să aveţi surprize… Şi ar fi cazul ca să lăsăm la o parte ideea că „ei sunt mulţi şi noi suntem puţini”. Dreptul la menţinerea identităţii nu depinde de cantitate, însă, de calitate da. Cu aceasta avem noi probleme serioase.

În concluzie: Părintele nostru, Sfântul Andrei, roagă-te pentru noi, deşteaptă-ne din adâncul nostru somn şi du-ne către tot ce-i adevărat, plăcut şi bun!

pr. Aurel Becan