Drept la replică: Jertfelnicie şi dărnicie – semne ale adevăratului creştin

În legătură cu articolul intitulat „Unde dai şi unde crapă”, apărut în numărul 11, din data de 14 martie 2014, al revistei „Foaia românească”, la capitolul „Părerea cititorului”, sub semnătura Domnului Gheorghe Popa, din Cenadul Unguresc, membru în Adunarea Eparhială a Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria, facem următoarele precizări:
Potrivit articolului 90 din Statutul de Organizare şi Funcţionare al Bisericii Ortodoxe Române (care este normativ pentru orice Eparhie aparţinând Patriarhiei Române şi care, prin urmare, priveşte şi Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria) „Adunarea Eparhială este organism deliberativ pentru toate problemele administrative, culturale, social-filantropice, economice şi patrimoniale ale Eparhiei”.

În fiecare an, Adunarea Eparhială se întruneşte pentru a discuta rapoartele de activitate pentru anul trecut, la toate sectoarele ei (bisericesc, cultural şi economic) şi pentru a se adopta hotărârile care se impun în viaţa Eparhiei pentru noul an.
Lucrările şedinţelor anuale ale Consiliului şi Adunării Eparhiale din acest an au fost dedicate Anului Comemorativ al Sfinţilor Martiri Brâncoveni (Constantin Vodă Brâncoveanu, fiii săi Constantin, Ştefan, Radu şi Matei şi Sfetnicul Ianache, care au fost executaţi cu toţii, prin tăierea capetelor, la Constantinopol, în data de 15 august 1714, exact în ziua în care Sfântul Voievod Constantin Brâncoveanu împlinea vârsta de 60 de ani, motiv pentru care au fost trecuţi fără ezitare în rândul Sfinţilor Săi, de către Biserica Ortodoxă Română), dar şi Anului Omagial Euharistic (al Sfintei Spovedanii şi Sfintei Împărtăşanii), fiind subliniate încă de la început importanţa jertfei şi a sacrificiului făcute pentru mărturisirea credinţei, pentru ajutorarea semenului aflat în suferinţă şi nevoi şi pentru a răspunde şi noi, măcar într-o mică măsură, Darului cel mare pe care Dumnezeu Tatăl l-a oferit întregului neam omenesc prin Jertfa supremă şi moartea pe Cruce a Fiului Său şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, pentru mântuirea tuturor oamenilor şi dobândirea vieţii celei veşnice, în Împărăţia Cerurilor.
Au fost evocate, apoi şi realizările importante care au fost înregistrate în anul trecut (2013) în cadrul Episcopiei, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, prin implicarea exemplară a unor persoane din cadrul conducerii Episcopiei şi prin sprijinul celor două State, Ungar şi Român, dar şi cu sprijin din partea Uniunii Europene (între care menţionăm: derularea în cea mai mare măsură a Proiectului European Transfrontalier pentru crearea condiţiilor de dezvoltare a turismului religios în zona judeţelor Bichiş şi Arad, încheiat în comun de Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, Arhiepiscopia Aradului şi Fundaţia Publică pentru Dezvoltarea Localităţii Otlaca-Pustă, care a permis restaurarea interioară şi exterioară a Catedralei Episcopale din Jula şi amenajarea Parcului Catedralei, cu un frumos altar de vară şi două porţi impunătoare de lemn, în stil maramureşean; realizarea unui Paraclis de lemn, tot în stil maramureşean şi restaurarea completă a Centrului Parohial şi Comunitar de la Otlaca-Pustă, prin acelaşi proiect European Transfrontalier; achiziţionarea unei case parohiale noi şi modernizarea ei, precum şi ample lucrări de restaurare la turnul bisericii din Jaca, cu sprijinul Statului Ungar; realizarea şi inaugurarea bustului în bronz al Sfântului Ierarh Andrei Şaguna, în curtea casei parohiale din Apateu, prin sprijinul Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, de la Bucureşti, şi altele).
În acest context, al jertfei solicitate fiecărui creştin, dar şi al realizărilor menţionate, întrebarea Domnului Deputat Gheorghe Popa, referitoare la salarizarea clerului din cadrul Episcopiei şi la aşa-numitele diferenţe majore între salariile preoţilor veniţi din România, după anul 1990, pentru a sprijini activitatea misionar-pastorală a Episcopiei (la vremea aceea Vicariat), şi cele ale preoţilor români născuţi în Ungaria, a surprins, părând nepotrivită şi neconformă cu spiritul celor discutate în cadrul şedinţei şi reflectând, probabil şi anumite influenţe sau informaţii inexacte pe care le deţine acesta.
Luând prin surprindere, întrebarea a stârnit anumite discuţii şi nemulţumiri, lucru regretabil, la rândul său, deoarece în cadrul Episcopiei este îndeobşte cunoscut faptul că aceste diferenţe de salarizare nu sunt majore, în acest sens preoţii din Ungaria beneficiind atât de sprijin din partea Statului Ungar, folosit şi pentru salarizarea lor, la fel ca şi în cazul oricărui cult din Ungaria, cât şi de un sprijin suplimentar, tot din partea Statului Ungar, care a fost acordat în trei ani la rând, în ultima perioadă, dar şi de un sprijin lunar la salarizare constant, din partea Statului Român, prin intermediul Patriarhiei Române, de aproximativ 230 de euro lunar, fapt care face ca în această situaţie să nu existe practic aproape nici o diferenţă între salariile celor două categorii de preoţi, menţionate de domnia sa.
În orice caz, diferenţieri de acest fel, făcute între românii născuţi în Ungaria şi cei care au venit şi s-au stabilit în Ungaria din diferite motive, la fel ca şi în alte state ale Uniunii Europene, considerăm că nu sunt binevenite şi nu pot aduce nici un folos real intereselor comunităţii româneşti din Ungaria.
Cunoaştem cu toţii rolul deosebit de important pe care Biserica Ortodoxă Română l-a jucat de-a lungul veacurilor în menţinerea identităţii naţionale şi spirituale a acestei comunităţi şi susţinerea vieţii ei bisericeşti şi culturale, iar aducerea unor preoţi misionari, după anul 1990, nu a constituit un motiv de divergenţă şi nu s-a făcut din alte interese pecuniare, ci ea a fost doar un sprijin important şi un semn al purtării de grijă părinteşti a Patriarhiei Române faţă de fiii şi fiicele ei duhovniceşti din Ungaria. În acelaşi sens, potrivit dorinţei lor manifestate încă de la Congresul Naţional Bisericesc de la Jula, din 26 martie 1946, a şi fost înfiinţată Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, formă de bază de organizare, după care funcţionează toate Eparhiile din Patriarhia Română, atât cele din România, cât şi cele de dincolo de hotarele ei, instituţie care şi-a intrat în drepturile ei depline numai după hirotonia şi instalarea primului Ierarh al acestei Episcopii, în persoana Preasfinţitului Părinte Episcop Sofronie, în data 21 februarie 1999, la mai bine de cincizeci de ani după data Congresului!
Iar sprijinul Statului Român, prin intermediul Patriarhiei Române, sau în mod direct, s-a manifestat şi el, în nenumărate rânduri, faţă de Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria, faţă de bisericile şi membrii acesteia.
De asemenea, având în vedere faptul că nu bogăţia sau sărăcia unora dintre membrii comunităţilor parohiale ortodoxe determină spiritul de dragoste şi solidaritate creştină (potrivit şi exemplului femeii văduve din Sfânta Evanghelie, care din sărăcia ei, a donat doar doi bani în vistieria Templului din Ierusalim, dar a fost apreciată de Mântuitorul nostru Iisus Hristos mai mult decât cei bogaţi, care au făcut mari donaţii către acelaşi Templu – Luca 21, 1–4), iar solicitarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române nu îi priveşte doar pe creştinii „bogaţi”, din ţară sau din străinătate, ci pe toţi cei care se consideră membri de fapt şi de drept ai acestei Biserici, indiferent de locul în care ar trăi, pare de asemenea foarte surprinzătoare şi nepotrivită revolta domniei sale în privinţa colectelor instituite pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului (care va fi o Catedrală a românilor ortodocşi de pretutindeni şi nu doar a creştinilor ortodocşi din Arhiepiscopia Bucureştilor), sau a ajutorării creştinilor din Siria, care trec printr-o perioadă de conflicte, mari suferinţe, lipsuri şi prigoniri şi care sunt o minoritate în propria lor ţară, la fel ca şi minoritatea ortodoxă română din Ungaria.
Aşadar, se poate concluziona că problemele ridicate de Domnul Gheorghe Popa în articolul pe care îl semnează nu constituie problemele cele mai importante pe care le are de rezolvat în prezent Episcopia Ortodoxă Română din Ungaria şi regretăm incidentul minor creat în jurul acestor teme, dar totodată ne exprimăm şi încredinţarea că şi pe mai departe, această Episcopie îşi va desfăşura misiunea şi activitatea potrivit cerinţelor Sfintei Evanghelii a Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi legiuirilor bisericeşti, beneficiind în acest sens de înţelegerea justă şi de sprijinul devotat al tuturor membrilor ei, indiferent de poziţia pe care aceştia o deţin la un moment dat în cadrul Episcopiei.
Biroul de Presă al Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria

Comentarii