 |
| Bunica cu bunicul şi cu tatăl meu de 1 an |
Mai 2010
Pe calea Nagyváradi cireşii sălbatici sunt în floare, vântul împrăştie mirosul ierbii proaspăt tăiate.
Pornesc pe drumul binecunoscut. În stânga trec pe lângă o moară, după care urmează o ridicătură unde drumul se desparte, unul ducând spre gară.
După răscruce, am în faţă o privelişte variată. În stânga şi în dreapta drumului sunt lacuri pentru pescuit. Mai în faţă, locul de odihnă al strămoşilor noştri. Poarta înaltă de fier forjat este larg deschisă, cimitirul îşi aşteaptă vizitatorii.
Intru.
În aer plutesc buburuze şi bondari, vântul le-a dat aripi florilor de castani. Acestea căzând la pământ formează apoi o plapumă pe tot drumul. În apropierea porţii aud scârţâitul unei fântâni arteziene, de aici iau apă vizitatorii pentru stropit.
În al doilea rând pe stânga, al treilea mormânt este locul de odihnă al părinţilor mei.
Mă opresc în faţa mormântului.
Cele trei cruci sunt împrejmuite de gratii negre de fier. Aici au fost înmormântaţi şi străbunicii mei. Cu o mână ating crucea de marmură a mamei mele, cu cealaltă a tatălui meu.
Mă aplec asupra crucii.
Închid ochii şi mă cuprind amintirile. Călătoresc înapoi în timp 90 de ani…
*
În hotarul de la Remete lanul de grâu este verde.
După Sânjorj, nici urechile iepurilor de câmp care se ascund în semănat nu se mai văd.
Un copil de vreo şase ani se plimbă desculţ prin grâne, lăsând o urmă lungă după el.
În mână are nişte fire de flori sălbatice. Un fazan sare spre înălţimi tocmai în faţa lui. Dintr-odată aude un strigăt, se întoarce şi vede un bărbat care se grăbeşte spre el. Se sperie, o ia la fugă, aruncă florile. Respiră tot mai greu, îl strâng plămânii, distanţa e tot mai mică între ei, când dintr-odată cade la pământ, dar se ridică repede, şi fuge mai departe.
Nu departe de marginea holdei apare silueta unei femei. A ieşit din sălaş când a auzit strigătele. Copilul se aruncă în braţele mamei. Bărbatul de la sălaşul vecin face cale-ntoarsă ruşinat, trăgându-şi coada-ntre picioare. Îl cunosc bine amândoi. Le este rudă. Toţi cei ce îl cunosc îl cred un om răutăcios, morocănos.
*
 |
| Sălaşul de la Jula-Remete |
Era primăvara anului 1940.
Suntem la Jula-Remete, partea de Szanazúg, acolo unde se întâlnesc Crişurile Alb şi Negru. Sălaşul cu pereţi albi acoperit cu stuf este la o aruncătură de băţ de digul Crişului Negru. Peste drum de sălaş este grajdul de vaci. În stânga lui se află hambarul de porumb, sub acesta sunt coteţele de porci, şi în imediata apropiere este hambarul pentru maşini, unde se ţineau maşina de semănat, ciurul, căruţa şi alte obiecte de lucru.
Anexele din jurul sălaşului formează un pătrat perfect.
În stânga grajdului se întinde o mică păşune până la marginea digului, iar în dreapta, în spatele clădirilor, se află o pădure tânără de salcâm.
Lângă salcâmi este o grădină cu pomi, între aceştia e grădina de zarzavaturi. Sălaşului îi mai aparţine un câmp de 42 iugăre cadastrale.
*
Pe malul stâng al Crişului stă un bărbat îndesat, cu faţa arsă de soare.
Ţinând în mâna dreaptă o ţigară priveşte peisajul din faţa lui. De acolo de sus se vede bine păduricea, lângă ea grajdul, sălaşul, pământul îngrijit. Îi place ce vede.
Are 26 de ani. Este proaspăt căsătorit. De două luni bune i-a fost nunta.
Din băiat a devenit bărbat matur. A şi uitat de copilăria grea, pierderea timpurie a tatălui.
În sfârşit, este gazdă pe propria lui moşie. Voi înfiinţa aici o gospodărie înfloritoare – gândeşte în sinea lui.
A adus o nevastă de 17 ani la sălaş. O fiinţă sârguincioasă, frumoasă şi foarte tânără. De multe ori a bătut cu piciorul drumul Kígyós-ului până când a cucerit-o. Acum tocmai îl aşteaptă pe socrul său, care vine cu căruţa şi îi aduce un cal pentru lucru. Dacă va lucra bine, poate să rămână la el. În căruţă sunt nişte saci cu cereale. Vor trebui pentru semănatul de orz de primăvară.
Vremea rea de anul trecut i-a lăsat puţin nutreţ gazdei tinere, iar animalele s-au tot sporit.
Ajutorul este binevenit. Socrul lucrează un pământ foarte bun, aşa că are suficiente cereale.
Primăvara de acum se prevede a fi una mai bună. Stratul gros de zăpadă din această iarnă a păzit holda de îngheţuri, pământul are destulă umezeală, hotarul este verde, câţiva copaci sunt deja în floare.
*
Între grajd şi sălaş vede silueta soţiei cu şiştarul în mână. Tocmai ducea laptele proaspăt la bucătărie. Unele trebuie mulse şi la prânz, nutreţul verde sporeşte laptele vacilor. La orice casă e nevoie de brânza, untul, caşcavalul proaspăt. Ce este în plus se vinde la piaţa din Jula. Întotdeauna e bine să mai faci un ban.
Coboară de pe dig, se apropie de femeie.
– Tatăl meu când ajunge?, întreabă zâmbind femeia.
– Spre prânz, răspunde soţul.
Dintr-odată bărbatul aude un zgomot, fuge în spatele sălaşului şi vede cum se apropie o trăsură.
În spatele trăsurii, de codârlă este legat un cal. Pe capră şede un bărbat de vreo 40 de ani, cu o privire serioasă.
Caii se opresc în curtea sălaşului, gazda coboară.
– Bine ai venit, tată!, salută fericit tânărul soţ.
– Bună ziua!, răspunde socrul.
Dau mâna, se sărută.
– Deshamă caii şi dă-le să mănânce! Încă azi trebuie să mă întorc la Kígyós, răspunde pripit bărbatul.
Intră în clădire şi îşi salută fata, pe care n-o mai văzut-o de la nuntă.
Soţul aruncă fân proaspăt la cai, îi adapă cu apă rece, să-şi revină după drumul lung. Sunt două iepe tinere, care din toamna trecută s-au obişnuit cu jugul zilnic.
Calul adus în dar este şchiop pe un picior, dar are o musculatură tare, e numai bun de lucru. Va fi bun la arat, la secerat. Se va întări de la aerul şi nutreţul bun.
Intră şi el în bucătărie.
Tânăra nevastă a aşezat deja pe masă noile farfurii, în mijloc abureşte tocana de pui proaspăt gătită, la care se mai adaugă pita de casă şi castraveţii muraţi.
Se aşează la masă şi mănâncă împreună. Toţi sunt încântaţi de mâncarea bună. Tânăra nevastă primeşte multe laude. În timpul mesei se discută despre starea vremii şi despre producţia aşteptată anul acesta. Tânărul soţ înşiră câte holde de grâu, orz, porumb, lucernă a semănat. Se înmulţesc încet-încet şi animalele. Zilele acestea s-au născut un mânz şi două viţele.
După Sânjorj vor putea fi scoase animalele la păşunat. La îngrijirea animalelor sunt ajutaţi şi de un tânăr din vecinătate. Tot aşa, şi la secerat vor angaja ajutoare.
Încet le vom face pe toate, spune gazda. Dumnezeu ne va ajuta, numai sănătate să avem, celelalte vin de la sine.
După prânz, gospodina îi serveşte şi cu o gustoasă plăcintă cu brânză, după care beau apă rece de la fântână.
Înainte să se întoarcă la casa lui, socrul mai dă o tură pe la animale, priveşte sălaşul. Este foarte mulţumit. A înhămat caii şi şi-a luat rămas bun de la fiică, de la ginere.
– Dumnezeu să vă aibă în pază! Iar voi să vă îngrijiţi să ne îmbucuraţi cât mai devreme cu un nepoţel!, a strigat depărtându-se de casă.
Cei doi tineri priveau trăsura care se îndepărta, până a fost înghiţită de praful lăsat în urmă. S-au uitat zâmbind unul la altul şi îmbrăţişaţi au intrat în casă.
Sălaşul acoperit cu stuf a fost cuprins în acea zi de linişte şi pace.
*
Mai 1940. Oare cât va dura această idilă paşnică?
Nu mult timp.
Cele mai multe vise şi planuri nu s-au realizat.
Războiul a ajuns în toată Europa. Şi la sălaşul acestor tineri. Tânărul soţ a fost înrolat în armată, părăsind soţia şi gospodăria. Ostaşul primea scrisori pline cu dureri iar soţia scrisori de îngrijorare.
După război a venit marea schimbare, regimul lui Rákosi, persecuţiile.
Au urmat ani de închisoare, umilinţe, spălări de creier. Fratele meu mai mic s-a născut atunci, în 1953, eu cu şapte ani mai devreme, imediat după sfârşitul războiului.
*
Ei ne-au dat viaţă ca noi să nu uităm!
Nu o să uităm niciodată mâinile lor crăpate de lucrul cel mult, strădaniile lor, ca oricât le-ar fi de greu, să ne crească în cinste.
Nu o să uităm rugăciunile lor zilnice în speranţa unei vieţi mai bune.
Viaţa noastră chiar este mult mai bună, mult mai uşoară decât a fost a lor!
Au fost căsătoriţi timp de 32 de ani. O perioadă scurtă şi totuşi lungă. Visul lor în parte s-a realizat. Cei doi băieţi, nurorile şi cei patru nepoţi le păstrează vie amintirea!
5 mai 2010, Kunszentmárton
Ioan Precup
(traducere: Eva Şimon)
(Va urma)
Comentarii
Trimiteți un comentariu