„Doresc să fim în parohie ca o mare familie” - Interviu cu pr. Teodor Marc, paroh la Catedrala Sf. Nicolae din Jula

Credincioşii din Jula şi-au primit duminică, 22 iunie, noul păstor, în persoana pr. Teodor Marc, care în această zi a fost instalat de către Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan, la Catedrala din Jula, în cadrul Sfintei Liturghii Arhiereşti în prezenţa a numeroşi credincioşi. Aflat la începutul slujirii sale ca paroh al Catedralei Episcopale din Jula, părintele Marc ne-a împărtăşit câteva gânduri despre principalele coordonate ale programului pastoral-misionar pe care şi-l propune pentru intensificarea vieţii duhovniceşti în parohia care i-a fost încredinţată.

Preotul Teodor Marc a slujit timp de 16 ani în parohia Bichişciaba, iar pe15 iunie când această biserică a fost târnosită, după terminarea unor ample lucrări de restaurare şi înfrumuseţare, părintele Tibi, cum îl numesc enoriaşii lui, şi-a încheiat activitatea în acea parohie preluând acum grija credincioşilor din Jula-Mare. 

– Părinte, pe 22 iunie a avut loc în viaţa dumneavoastră o zi de frumoasă sărbătoare duhovnicească, aţi fost instalat preot paroh la Catedrala Episcopală din Jula, după ce de mai mulţi ani aţi slujit în mijlocul românilor din Bichişciaba. Ca semn de recunoştinţă pentru eforturile şi realizările avute la Bichişciaba aţi primit recent, din partea PF Patriarh Daniel, Ordinul „Sanctus Stephanus Magnus”. Vă rog să ne vorbiţi puţin despre activitatea dumneavoastră la Bichişciaba!
– Am fost hirotonit preot în anul 1997, în biserica din Micherechi, de către PS Timotei al Aradului. Am luat în primire parohia de la Bichişciaba în anul 1998, iar până atunci am făcut misiune la bisericile din Bihor, mai ales la Jaca, dar şi la Peterd, Darvaş şi Vecherd. Bisericile de la Bichiş şi Ciorvaş întotdeauna au aparţinut de filia Bichişciaba, astfel în fiecare prima duminică din lună am slujit la Ciorvaş, iar pentru o perioadă de câţiva ani în ultima duminică am ţinut Sfânta Liturghie la biserica din Bichiş, până ce aceasta a devenit paraclis episcopal. 
– Vorbiţi-ne puţin şi despre realizările avute la biserica din Bichişciaba, care trei săptămâni a fost resfinţită şi târnosită? 
– Slujba de târnosire a fost prilejuită de ridicarea din temelie, la această biserică, a unui nou jertfelnic, din marmură roşie, realizat în anul 2009, de către meşterul pietrar János Antalicz, din localitatea Szentendre (Ungaria). Anul trecut s-au finalizat lucrările de pictare a tavanului bisericii, în stil neobizantin, de către pictorul Cristian Voica şi alţi membri ai firmei SC Pictura Bizantină SRL, cu sediul în comuna Giroc, judeţul Timiş, lucrare de excepţie realizată în doi ani la rând (2012–2013), cu sprijin din partea Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, de la Bucureşti. Dar am avut şi alte lucrări constând din renovarea şi consolidarea acoperişului, schimbarea în întregime a ţiglelor şi a ferestrelor, izolarea zidurilor contra igrasiei, aurirea crucilor de pe biserică şi numeroase restaurări în interiorul şi exteriorul bisericii, care şi-a schimbat înfăţişarea. Biserica din Bichişciaba este în prezent o biserică frumoasă, îngrijită, şi bucură, cred eu, sufletul oricărui închinător şi vizitator al ei.
– În cei 16 ani pe care i-aţi petrecut în mica parohie de la Bichişciaba, aţi reuşit să câştigaţi încrederea, respectul şi dragostea oamenilor locului, care au reuşit să vă cunoască şi să colaboreze cu dumneavoastră. Cu ce gânduri părăsiţi parohia şi credincioşii de la Bichişciaba?
– Îmi este foarte grea această despărţire. Se ştie că parohia nu este foarte mare, dar fiind mai puţini am fost cu atât mai apropiaţi. Bineînţeles, mutarea mea la biserica din Jula nu înseamnă o ruptură definitivă de ei, doar Bichişciaba este aici aproape, ne putem vizita oricând. Însă rezultatul celor 16 ani de slujire este acel nucleu care s-a format, o echipă care mi-a ajutat şi la bine şi la greu şi a fost alături de mine. Acea echipă sper să rămână şi să-l ajute pe preotul care a preluat grija bisericii. Şi pe această cale le mulţumesc tuturor pentru ajutorul acordat în acţiunile de caritate, la evenimente şi la lucrările pe care le-am făcut acolo. Totodată am reuşit, după zece ani de demersuri la Primăria Bichişciaba, ca cimitirul românesc să ajungă în posesia bisericii. Şi acolo în continuare mai este foarte mult de lucru. Am reuşit să obţinem în posesia parohiei şi o parte din parcul de lângă biserică, unde pe viitor poate s-ar putea face rost de fonduri să se construiască o sală pentru credincioşi, care să fie în folosul bisericii. Un sprijin important am avut şi din partea Autoguvernării Româneşti locale. Tot timpul am avut o colaborare bună, cu sprijinul lor am înfiinţat o fundaţie în anul 1999 pentru parohie, iar cu fondurile adunate am organizat hramul bisericii, am dat donaţii la săraci şi alte evenimente. 
– Părinte, ce înseamnă această schimbare pentru dumneavoastră de a fi paroh la Catedrala din Jula?
– În primul rând, cred că indiferent în ce biserică eşti preot trebuie să fii permanent acolo, la slujbe, la îndatoririle pastorale, de învăţare şi sfătuire a credincioşilor, să nu lipseşti nemotivat. Sigur că fiind vorba de Jula, aici turma credincioşilor este mai mare, iar pe lângă misiunea pastorală o să am şi multe alte sarcini de mare importanţă pentru parohie. De exemplu, îngrijirea cimitirului românesc, care a fost puţin neglijat de când pr. vicar Pavel Ardelean a trecut la cele veşnice. O să trebuiască să întreţin o relaţie bună cu primăria oraşului şi cu spitalul. Şi ca să vă răspund la întrebare, trebuie să mărturisesc că această schimbare nu este uşoară pentru mine, însă mă bucur pentru faptul că enoriaşii acestei parohii au cerut ca eu să le fiu păstor. Cu ocazia instalării mele la Catedrală am avut o biserică plină, foarte mulţi au fost alături de mine. Am încercat să păstrez în inimă emoţiile care m-au încercat în acel moment când am primit simbolul acestui locaş, cheia bisericii, din partea Preasfinţitului Părinte Episcop Siluan, căruia doresc să-i mulţumesc în mod deosebit pentru încrederea acordată de a-mi da în primire mie această parohie. Aş dori să le mulţumesc şi credincioşilor din Jula. Doresc din tot sufletul să fim în parohie ca o mare familie şi să ne ferim de izolare. Totodată aş vrea să îi asigur pe toţi că îi păstrez în rugăciune şi în cuget mereu şi nădăjduiesc că vom putea face lucruri frumoase împreună.
– Vă dorim să vi se împlinească toate dorinţele şi să reuşiţi să duceţi la bun sfârşit toate planurile legate de parohia şi credincioşii parohiei Jula-Mare!
A.B.

Comentarii

Trimiteți un comentariu