Editorial - Cu ochii pe alegeri!

Cu câteva ore înainte de încheierea termenului de depunere a listelor pe ţară şi teritoriale pentru alegerile de autoguvernări minoritare este greu să dai cu presupusul la ce ne putem aştepta pe 12 octombrie. Listele candidaţilor locali au fost înaintate până luni, 8 septembrie, ora 16.00, dar până în momentul când scriu aceste rânduri nu au fost afişate toate datele. Un lucru este, însă, cert: ne putem aştepta la nişte alegeri la fel de interesante ca cele din anii trecuţi. Interesante în privinţa faptului că nu doar români din comunităţile autohtone se vor zbate pentru câte un loc în autoguvernările româneşti locale, teritoriale sau pe ţară, ci şi persoane care până acum erau necunoscute în viaţa culturală, religioasă, asociativă a comunităţii noastre. 

O expresie mult urâtă şi hulită de către Guvernele maghiare din totdeauna, fie ele de stânga sau de dreapta, este „fenomenul etnobiznisului”. Probabil de aceea, pentru că degeaba încearcă să-l desfiinţeze sau să-l facă nevăzut orice guvernare, el apare din când în când. Şi nu doar la români… Legea Naţionalităţilor a fost modificată de la crearea ei în 1993 de mai multe ori, dar niciuna nu a reuşit să excludă întru totul acest fenomen, care înseamnă inserarea persoanelor neaparţinătoare unei minorităţi, în cazul nostru al neromânilor, în structurile de autoguvernări româneşti. De ce tocmai acolo şi numai acolo? Pentru că acolo sunt banii. 
Până la sfârşitul acestei săptămâni, după publicarea tuturor datelor pe pagina web a Biroului Electoral Naţional, vom vedea clar dacă ultima modificare a Legii Naţionalităţilor (din 2011) i-a descurajat pe unii să nu se mai bage acolo unde nu le fierbe oala, adică să nu înfiinţeze autoguvernări româneşti dacă ei nu aparţin acestei naţionalităţi. Văzând datele actualizate şi numele publicate până acum, răspunsul nostru nu este unul optimist. După ce am suportat ani de-a rândul ruşinea de a avea autoguvernări „româneşti” în nordul ţării, în judeţul Borsod, sau la Győr, înfiinţate de nişte persoane care după ce s-au plictisit să fie ţigani au devenit peste noapte români, acum se prevede să avem mai multe autoguvernări şi în judeţul Pesta, în localităţi precum Budaörs, Érd, Gyál, Maglód, Százhalombatta sau Törökbálint. Cercetând numele candidaţilor, nu am găsit niciunul românesc.
În opinia noastră, poate fi considerat „român din Ungaria” acea persoană care corespunde totuşi unor criterii elementare: vorbeşte limba, cunoaşte valorile culturale româneşti (OK, până aici corespund şi ungurii născuţi în România şi stabiliţi în Ungaria), face parte dintr-o comunitate religioasă românească, a terminat şcoală românească, este membru într-o asociaţie sau club românesc. Devin membri activi ai comunităţii noastre, în ultimul timp, tot mai mulţi români născuţi în România dar stabiliţi în Ungaria prin căsătorii sau alte împrejurări, care se integrează în comunitate (atenţie: se integrează!) prin faptul că îşi dau copiii la şcolile românilor, participă la evenimentele culturale şi religioase, sprijină cu donaţii sau prin activitate viaţa comunităţii.
Nu se poate accepta ca o persoană să se trezească peste noapte că vrea să-i reprezinte pe românii din Ungaria, fără să aibă vreo legătură cu ei. Faţă de alegerile din anii trecuţi, acum miza e mult mai mare. Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria, la fel ca toate reprezentanţele pe ţară ale naţionalităţilor, a devenit din formă fără fond într-o organizaţie cu fond serios (bani, instituţii proprii) şi cu responsabilitate enorm de mare. AŢRU este responsabilă pentru aproape o mie de elevi şi peste 100 de profesori. Asta nu mai este glumă!
Eva Şimon

Comentarii