Hora românească i-a unit pe tinerii români din Ungaria şi Serbia la Şcoala de vară „Alexandru Mocioni” din Moneasa

Desfăşurată în perioada 24–29 august, la Moneasa, cea de-a doua ediţie a Şcolii de vară „Alexandru Mocioni” a adunat la un loc copii din comunităţile românilor din Serbia (Banatul sârbesc şi Valea Timocului) şi Ungaria. Scopul principal al taberei a fost, şi de această dată, stabilirea legăturilor, eliminarea distanţelor, a prejudecăţilor şi perfecţionarea tinerilor români din cele două ţări vecine. Şcoala de vară s-a realizat cu sprijinul Departamentului Politici pentru Relaţia cu Românii de Pretutindeni, de la Bucureşti, şi a fost organizată sub egida Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria. 

În anul 2013 s-a organizat pentru prima dată această şcoală de vară, atunci în localitatea Săvârşin, judeţul Arad, dar care şi atunci purta numele lui Alexandru Mocioni. De ce au ales organizatorii această figură emblematică? Deoarece acest mare om politic din secolul al XIX-lea a fost un adevărat luptător pentru drepturile românilor din Banat şi Transilvania, cât şi a românilor din Ungaria de azi.

La şcoala de vară au luat parte câte 10 copii din cele 3 comunităţi din Serbia şi Ungaria. Partenerii Uniunii Culturale în organizarea grupurilor de copii au fost Comunitatea Românilor din Serbia, iar în organizarea excursiilor a venit în ajutor Direcţia judeţeană pentru Cultură şi Patrimoniu Cultural Arad şi Primăria Comunei Moneasa.

Cursuri tematice despre istorie, regi şi regine, limbă şi identitate

Tematica şcolii de vară a fost alcătuită pentru nivelul copiilor de 10–14 ani, ţinând cont de diferenţele de pregătire şi de cunoaştere a limbii române a copiilor din diferitele comunităţi de români. Unul dintre criteriile de participare la această tabără a fost ca toţi copiii participanţi să vorbească limba română. Şcoala de vară a avut o parte formativă (care a cuprins cursuri despre istoria românilor, România, limba română, identitate etc.) şi o parte recreativă (excursii, jocuri creative, jocuri de societate, jocuri interactive, etc.).

Tabăra fiind organizată în minunata staţiune Moneasa, nu se putea ca să nu înceapă cu o drumeţie în pădurile şi dealurile înconjurătoare. Copiii au făcut cunoştinţă, cu ajutorul unui ghid specializat, cu flora şi fauna caracteristică acestei zone, şi-au umplut plămânii cu aerul bogat în ioni şi ozon din jurul staţiunii Moneasa. 

În fiecare zi, înainte de masă, tinerii au participat la cursuri tematice, susţinute de profesori de română. Au învăţat despre principalele evenimente istorice româneşti, au ascultat poveşti despre domnitorii, voievozii, regii şi reginele românilor, au însuşit informaţii despre originea limbii române, dar au discutat şi despre origini, despre identitate, despre sentimente faţă de neam, ţară, credinţă, etc. Un curs întreg a fost dedicat cunoaşterii personalităţii lui Alexandru Mocioni, a strădaniilor lui pentru înălţarea culturii şi limbii române, pentru educaţia tinerilor şi pentru înfiinţarea unui teatru românesc. 

Cursurile au fost prezentate cu ajutorul retroproiectorului, materialele fiind însoţite de multe imagini şi hărţi, pentru a fi mai pe înţelesul copiilor, iar la finalul fiecărei ore, copiii au primit şi în variantă tipărită materialul cursurilor. 

Jocuri creative, teatru interactiv şi excursii

În după amiezile şcolii de vară au fost programate programe mai lejere. În prima zi, copiii au făcut cunoştinţă cu arta olăritului, iar după o demonstraţie şi-au putut încerca fiecare talentul de a face oale, vaze sau farfurii. Succesul roţii olarului a fost atât de mare, încât copiii nici măcar nu şi-au dat seama că s-a înnoptat şi abia mai vedeau (masa fiind aşezată pe terasa hotelului), iar cina se răcea pe masă.

Cadoul binemeritat a fost că fiecare copil „olar” a putut lua cu el acasă prima lui creaţie în arta olăritului.

O altă după amiază a fost dedicată artei teatrale. Două actriţe de la Teatrul de Stat „Ioan Slavici” din Arad i-au învăţat pe copii cum se face teatru, cum trebuie să preiei energia colegului tău de scenă, cum trebuie să stai pe scenă, cum să obţii aplauzele publicului, etc. Succesul a fost total. După primele reacţii mai timide, la sfârşitul celor două ore de joc interactiv toţi copiii au dorit să fie actori, fiecare şi-a dorit un rol în jocul comun.

Ziua de joi a fost dedicată excursiei. Vizita la Peştera Urşilor din satul Chişcău a fost o zi plină de emoţii pentru marea majoritate a copiilor, care acum au văzut prima dată în viaţă o peşteră atât de minunată. Călăuziţi de un ghid specializat, grupul nostru a făcut cunoştinţă cu originea descoperirii acestei peşteri, cu fenomenul creării ei, precum şi cu legendele şi poveştile care s-au creat de-a lungul anilor. Nu am putut părăsi satul Chişcău înainte de a vizita şi Muzeul Etnografic Flutur, care este un muzeu particular cu numeroase exponate adunate în decursul a mai multor decenii. Copiii şi-au făcut poze în băncile unei şcoli de odinioară, s-au minunat de atâtea obiecte vechi de care nu au mai văzut în viaţa lor, uneori neştiind la ce se folosesc acestea.

Aniversare, jocuri, veselie, adică: prietenie

Ziua de 26 august a fost o zi încărcată cu emoţii: pentru cel mic băieţel din tabără, Daniel Elekes, deoarece era ziua lui de naştere, iar pentru ceilalţi deoarece îi pregăteau o surpriză. Iar asta a fost un tort delicios de ciocolată cu 9 lumânări, exact câţi anişori a împlinit Daniel în acea zi. După ce i s-a cântat un „La mulţi ani!”, Daniel şi-a pus o dorinţă, a suflat în lumânări şi a împărţit fiecărui participant o felie din tortul său surpriză. În acest fel, printre atâţia prieteni, el nu a simţit că îşi serbează pentru prima dată în viaţă ziua de naştere departe de părinţi.

În cadrul programului liber, copiii au luat parte la diferite jocuri sportive şi de societate, prin care s-au cunoscut mai bine şi s-au împrietenit. După doar câteva ore petrecute împreună, pe copii nu-i deranjau diferenţele de accente, atmosfera a fost stăpânită de veselie şi bună dispoziţie. Încă la începutul taberei, fiecare copil a primit sarcina de a-şi scrie şi apoi a prezenta „Povestea vieţii mele”. După prezentare, publicul a avut dreptul să pună câte întrebări vroia, toate având scopul de a ne cunoaşte mai bine şi a ne apropia unii de alţii. 

Tabăra s-a încheiat joi seara cu înmânarea diplomelor de participare, împărţirea tricourilor cu simbolul taberei, cu oferirea unor cadouri de cărţi şi DVD-uri, şi, nu în ultimul rând, cu un foc de tabără, în jurul căruia s-a dansat o horă românească. Iar atunci când am dansat cu toţii şi focul a ars mare tare, mai vesel. Probabil pentru că a fost martor la naşterea unor prietenii noi, care continuă şi azi, după tabără, pe reţelele de socializare.

E. Şimon