Iosif Vulcan: Teatrul este o înaltă şcoală morală, umanitară şi patriotică, prin care poate fi cultivată limba

Cu prilejul împlinirii a 145 de ani de la iniţierea teatrului românesc din Transilvania şi Ungaria, Societatea Culturală a Românilor din Budapesta şi Autoguvernarea Românească din sectorul II au organizat vineri, 26 septembrie, un cenaclu cultural.

Dr. Maria Berényi a arătat că ideea întemeierii unui teatru în limba română a prins viaţă încă în generaţia paşoptistă, dar numai atmosfera efervescentă după încheierea pactului dualist a devenit favorabilă şi acestui deziderat. În acest nou climat are loc primul turneu al lui Mihail Pascaly, în Transilvania, la Braşov, Sibiu, Timişoara, Lugoj, Arad, Oraviţa, în 1868. În trupa lui Pascaly era ca sufleor şi Mihai Eminescu. La Arad, Mihai Eminescu va face cunoştinţă personală cu Iosif Vulcan, în a cărui revistă debutase în 1866.

Campania pentru întemeierea unui teatru românesc în Transilvania şi Ungaria se va intensifica după turneele lui Milo şi Pascaly. Iosif Vulcan ia iniţiativa şi publică în revista Familia, în anul 1869, în două numere consecutive articolul „Să fondăm teatrul naţional”. În acest articol, el caracterizează teatrul ca pe o înaltă şcoală morală, umanitară şi patriotică prin care poate fi cultivată limba. Totodată el expune posibilităţile concrete ale acţiunii de instituire a teatrului în limba română. Iniţiativa lui Vulcan a fost susţinută şi de doi tineri studenţi, ambii colaboratori al Familiei: Mihai Eminescu, care studia la Viena şi I. Al. Lapedatu, care studia la Paris. Vulcan a avut întrevederi şi cu deputaţii români din Budapesta: Alexandru Mocioni şi Iosif Hodoş. Hodoş a cerut în cadrul dezbaterilor parlamentare din 10–12 februarie 1870, un ajutor în valoare de 200.000 ft pentru înfiinţarea unui teatru naţional românesc. Cererea nu a fost luată în consideraţie, deşi a fost sprijinită de Deák Ferenc.

În anul 1870 are loc, la Budapesta, înfiinţarea „Societăţii pentru fond de teatru român”. Cercetătoarea Maria Berényi a subliniat rolul deosebit al societăţii în impulsionarea mişcării culturale a actorilor amatori, reuşind să creeze puncte de legătură în majoritatea oraşelor transilvane, să organizeze acţiuni cultural artistice. Societatea şi-a format mai multe filiale care au contribuit la propagarea culturii în limba română în multe localităţi transilvane, atât la oraşe cât şi la sate. Mişcarea teatrală iniţiată de intelectualitatea română de la Budapesta a devenit un instrument de culturalizare a maselor, a devenit un eveniment social prin care trupele de actori amatori au antrenat întreaga populaţie românească din Transilvania şi Ungaria. 

Cercetătoarea română a precizat: „Teatrul nu a fost un loc de distracţie, ci alături de şcoală, biserică, presă a determinat o mişcare culturală cu adânci implicaţii politice şi sociale. Este adevărat că Societatea pentru fond de teatru român nu şi-a atins scopul propus, dar în cei 64 de ani de existenţă (1870–1934) a revărsat multă lumină şi bucurie, ore de destindere, adunările sale fiind adevărate academii populare ale culturii româneşti din Transilvania şi Ungaria”. 

În cadrul cenaclului, un moment deosebit l-a constituit recitalul tânărului micherechean, Grigore Poiendan, student la Universitatea Liszt Ferenc din Budapesta.

Alături de membrii Societăţii Culturale a Românilor din Budapesta şi de deputaţii români din Autoguvernarea Românească din sectorul II al capitalei, au participat la eveniment ES Victor Alexandru Micula, ambasadorul României la Budapesta, şi Răzvan Ciolcă, consilier diplomatic. 

Domnul ambasador a felicitat amfitrioana evenimentului cultural, pe preşedinta Maria Berényi şi pe colaboratorii săi, pentru activitatea desfăşurată în cadrul societăţii şi al autoguvernării. Cenaclul a marcat totodată şi încheierea unui ciclu de 16 ani de activitate a Autoguvernării Româneşti din sectorul II al capitalei ungare.

Gabriela Enea Elekes