“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi
Eu vă voi da odihnă” (Matei
11:28).
Crăciunul este presupus să fie cea mai
minunată perioadă din an, însă pentru prea mulţi ea devine perioada cea mai
dureroasă a anului. Este timpul când oamenii cheltuiesc peste măsură, când
sărbătoarea le aminteşte că familiile lor sunt disfuncţionale, când le e dor
din nou de cei dragi care au murit sau sunt departe.
Pentru unii este primul crăciun după divorţ şi este o adevărată provocare
împărţirea timpului petrecut cu copiii în zilele de Crăciun între cei doi
părinţi. Alţii se tem că acesta va fi ultimul Crăciun bazat pe ceea ce arată
cel mai recent diagnostic.
Un loc de muncă pierdut, o fată care nici nu te va
suna de Crăciun, un fiu cu care n-ai mai vorbit de ani de zile, un tată mereu
beat, un frate la terapie intensivă – Crăciunul dezvăluie frustrările şi
temerile noastre cele mai adânci, tristeţile cele mai sincere şi suspiciunile noastre
– amărăciunile şi rănile noastre cele mai dureroase.
Crăciunul dezvăluie cel mai dureros motivul
pentru care a fost nevoie de Primul Crăciun în istoria omenirii. Crăciunul
dezvăluie nu doar disperarea noastră dar şi Eliberatorul nostru, Cel care promite
odihnă pentru cei osteniţi şi împovăraţi; Cel care ne promite că niciodată nu
ne va lăsa sau părăsi. Crăciunul este pentru cei care se simt singuratici şi
pierduţi, îngrijoraţi şi abandonaţi, obosiţi şi tensionaţi, pentru cei care
simt remuşcări şi sunt îndoliaţi. Crăciunul este mai ales pentru aceştia!
Întruparea lui Isus Cristos foloseşte ca o glorioasă aducere aminte a
faptului că Dumnezeu este gata de infinit mai multe ori să rezolve lucrurile
decât capacitatea noastă de a le strica. Crăciunul este promisiunea lui
Dumnezeu de a înlocui mizeria noastră cu mila Sa, confuzia noastră cu
mângâierea Lui, vinovăţia noastră cu harul Său.
Crăciunul este cea mai mare luptă a lui Dumnezeu împotriva păcatului,
durerii şi tristeţii. Este venirea luminii, a vieţii şi a dragostei în
teritoriul ocupat de întuneric, moarte şi ură. Crăciunul este o luptă purtată
de Prinţul Păcii al cărui plan este să învingă moartea prin moartea Lui, frica
prin iertare şi robia prin mântuire.
Crăciunul este imaginea lui Dumnezeu care se apropie de noi cu dragoste,
nu pentru că noi am făcut ceva bun, din contră noi greşim tot mai mult. Isus a
venit la noi pentru că suntem slabi, nu pentru că suntem puternici.
Crăciunul evidenţiază faptul că oricât de mult ne străduim, nu suntem
capabili de reuşită. Fără Întrupare suntem lăsaţi cu resursele noastre
falimentare. În acelaşi timp, Crăciunul ni-L arată pe Isus, care a venit să ne
elibereze de sub presiunea de a ne “repara” (şi de a repara şi pe alţii), de a
ne regăsi şi de a ne elibera. El a venit să ne elibereze de sub povoara
înnăscută de a rezolva lucrurile pe cont propriu. El a venit să ne elibereze de
nevoia de a ne asigura afecţiunea şi aprobarea la care tânjim, dar pe care nu
le putem atinge.
Crăciunul este răspunsul lui Dumnezeu la robia auto-mântuirii noastre.
Din plânsul unui Copilaş dormind într-o iesle, Dumnezeu strigă: Eu mă voi ocupa
de lucrul acesta de acum încolo.
Acest Copil care plânge în iesle, ne şterge lacrimile de pe ochi, ca
Sfetnic Minunat. Acest Copil fără putere care cucereşte deznădejdea şi
deprimarea, ca Dumnezeul Nostru Tare, Biruitor. Acest Copil nou-născut, este
sursa a tot ceea ce avem nevoie, ca Părintele Veşniciilor. Acest Copil
neajutorat restaurează normalitatea în viaţa noastră, ca Prinţ al Păcii.
El, Totul, a devenit nimic, ca noi, nimicuri, să putem avea totul.
Crăciun Fericit şi La Mulţi Ani tuturor!
Pastor Csaba Borzási, Biserica Baptistă, Chitighaz
Comentarii
Trimiteți un comentariu