Veste bună pentru cei trudiţi şi împovăraţi

“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28).

Crăciunul este presupus să fie cea mai minunată perioadă din an, însă pentru prea mulţi ea devine perioada cea mai dureroasă a anului. Este timpul când oamenii cheltuiesc peste măsură, când sărbătoarea le aminteşte că familiile lor sunt disfuncţionale, când le e dor din nou de cei dragi care au murit sau sunt departe.
Pentru unii este primul crăciun după divorţ şi este o adevărată provocare împărţirea timpului petrecut cu copiii în zilele de Crăciun între cei doi părinţi. Alţii se tem că acesta va fi ultimul Crăciun bazat pe ceea ce arată cel mai recent diagnostic.
Un loc de muncă pierdut, o fată care nici nu te va suna de Crăciun, un fiu cu care n-ai mai vorbit de ani de zile, un tată mereu beat, un frate la terapie intensivă – Crăciunul dezvăluie frustrările şi temerile noastre cele mai adânci, tristeţile cele mai sincere şi suspiciunile noastre – amărăciunile şi rănile noastre cele mai dureroase.
Crăciunul dezvăluie cel mai dureros motivul pentru care a fost nevoie de Primul Crăciun în istoria omenirii. Crăciunul dezvăluie nu doar disperarea noastră dar şi Eliberatorul nostru, Cel care promite odihnă pentru cei osteniţi şi împovăraţi; Cel care ne promite că niciodată nu ne va lăsa sau părăsi. Crăciunul este pentru cei care se simt singuratici şi pierduţi, îngrijoraţi şi abandonaţi, obosiţi şi tensionaţi, pentru cei care simt remuşcări şi sunt îndoliaţi. Crăciunul este mai ales pentru aceştia!
Întruparea lui Isus Cristos foloseşte ca o glorioasă aducere aminte a faptului că Dumnezeu este gata de infinit mai multe ori să rezolve lucrurile decât capacitatea noastă de a le strica. Crăciunul este promisiunea lui Dumnezeu de a înlocui mizeria noastră cu mila Sa, confuzia noastră cu mângâierea Lui, vinovăţia noastră cu harul Său.
Crăciunul este cea mai mare luptă a lui Dumnezeu împotriva păcatului, durerii şi tristeţii. Este venirea luminii, a vieţii şi a dragostei în teritoriul ocupat de întuneric, moarte şi ură. Crăciunul este o luptă purtată de Prinţul Păcii al cărui plan este să învingă moartea prin moartea Lui, frica prin iertare şi robia prin mântuire.
Crăciunul este imaginea lui Dumnezeu care se apropie de noi cu dragoste, nu pentru că noi am făcut ceva bun, din contră noi greşim tot mai mult. Isus a venit la noi pentru că suntem slabi, nu pentru că suntem puternici.
Crăciunul evidenţiază faptul că oricât de mult ne străduim, nu suntem capabili de reuşită. Fără Întrupare suntem lăsaţi cu resursele noastre falimentare. În acelaşi timp, Crăciunul ni-L arată pe Isus, care a venit să ne elibereze de sub presiunea de a ne “repara” (şi de a repara şi pe alţii), de a ne regăsi şi de a ne elibera. El a venit să ne elibereze de sub povoara înnăscută de a rezolva lucrurile pe cont propriu. El a venit să ne elibereze de nevoia de a ne asigura afecţiunea şi aprobarea la care tânjim, dar pe care nu le putem atinge.
Crăciunul este răspunsul lui Dumnezeu la robia auto-mântuirii noastre. Din plânsul unui Copilaş dormind într-o iesle, Dumnezeu strigă: Eu mă voi ocupa de lucrul acesta de acum încolo.
Acest Copil care plânge în iesle, ne şterge lacrimile de pe ochi, ca Sfetnic Minunat. Acest Copil fără putere care cucereşte deznădejdea şi deprimarea, ca Dumnezeul Nostru Tare, Biruitor. Acest Copil nou-născut, este sursa a tot ceea ce avem nevoie, ca Părintele Veşniciilor. Acest Copil neajutorat restaurează normalitatea în viaţa noastră, ca Prinţ al Păcii.
El, Totul, a devenit nimic, ca noi, nimicuri, să putem avea totul.
Crăciun Fericit şi La Mulţi Ani tuturor!

Pastor Csaba Borzási, Biserica Baptistă, Chitighaz

Comentarii