Editorial - „Comitete şi comiţii” cu sau fără rost…

Cel de-al şaselea ciclu electoral de când există sistemul de autoguvernări minoritare în Ungaria ne-a adus mai multe „comitete şi comiţii”, cum ar zice marele Caragiale, decât am avut vreodată. Nici măcar în vremurile când adunarea generală a Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria era compusă din 53 de membri nu ţin minte să fi avut atâtea comisii şi atâţia responsabili (plătiţi lunar) pentru probleme de specialitate ca acum. Probleme am avut dintotdeauna, cu rezolvarea lor stăm însă destul de rău. Ne place mult mai mult să le măturăm sub preş, decât să ne batem capul cu strategii şi soluţii.

O vorbă înţeleaptă spune că dacă vrei să îngropi o problemă înfiinţează o comisie pentru rezolvarea ei. Sau, pentru a fi sigur că ea niciodată nu va fi rezolvată, mai bine înfiinţează mai multe comitete şi comisii. Şi în acestea bagă cât mai mulţi membri, care nicidecum nu vor ajunge vreodată la un consens, vor discuta, se vor certa, se vor supăra, iar se vor împăca, iar vor discuta şi tot aşa. Nu se va schimba nimic niciodată, însă toată lumea (cea din comisii, nu cea din afară) este fericită pentru că are propria jucărie. O jucărie profitabilă, pentru că ea aduce şi bani, căci discuţiile, certurile, împăcările lor etc. vor fi finanţate lunar, din bani publici. Problemele vor rămâne probleme, timpul va trece pe neobservate şi ne vom trezi că a trecut şi acest ciclu electoral, şi iar trebuie să alegem.
AŢRU de acum, înfiinţat pe 6 noiembrie 2014, cu doar 15 deputaţi, s-a gândit să împartă plăcinta electorală în mai multe părţi pentru a-i sătura pe cât mai mulţi: pe lângă postul de preşedinte şi vicepreşedinte, a creat trei posturi de consilieri de specialitate (pe probleme bisericeşti şi de dezvoltare teritorială, pe problemele de învăţământ şi pe probleme de relaţii externe) şi 4 comisii cu câte 5 membri şi o comisie cu doar 3 membri. În aceste comisii de specialitate (financiară; de învăţământ; de cultură şi păstrarea tradiţiilor; de relaţii civile şi cu tineretul; de presă) unii se îmbulzesc numai de dragul îmbulzelii, alţii de dragul bănuţilor pe care-i pot ciupi de acolo lunar, fără să facă ceva şi fără să aibă vreo responsabilitate, dar mai există şi o altă categorie, cea a visătorilor, care acum la început de mandat cred că vor muta munţii din loc, că vor face treabă, că vor veni cu iniţiative, că vor fi susţinuţi şi vor obţine bani din sacul cu parale al AŢRU pentru a le şi realiza. Departe de noi gândul de a le distruge visul!
În lumea politicului este un obicei ca să i se acorde câştigătorului 100 de zile de încredere. Asta vom face şi noi. Vom fi cu ochii pe aleşii românilor în AŢRU şi vom urmări cu mare atenţie tot ce vor face sau ce nu vor face în perioada imediat următoare. Preşedintele a fost ales încă la şedinţa de constituire din 6 noiembrie, deci termenul lui de 100 de zile se apropie cu paşi repezi, i-au mai rămas doar două săptămâni ca să ne arate că a făcut ceva. În 100 de zile s-ar putea face, de exemplu, un site cumsecade al AŢRU, prin care „boborul” care i-a ales să afle informaţii despre ce se întâmplă în numele lui. Pentru că la noi, în mai bine de 20 de ani de când ne auto-guvernăm, nu s-a ajuns până aici.
Deci, termenul probei de 100 de zile a preşedintelui expiră pe 14 februarie, iar cu consilierii şi cu „comiţiile” vom mai avea puţintică răbdare, până pe 1 mai, ca să vedem nu doar concepţia, dar şi planul de bătaie pentru rezolvarea numeroaselor probleme cu care se confruntă comunitatea noastră românească, ca de exemplu, asimilarea tot mai rapidă, dispariţia limbii române în primul rând la generaţiile tinere, scăderea calităţii învăţământului românesc de la şcolile noastre, finanţarea unor programe concrete pentru soluţionarea acestora, etc. Alegerile au trecut. Puneţi-vă la treabă! Că altfel, nu aveţi nici un rost…

Eva Şimon

Comentarii