Sunt două tinere frumoase, deştepte, talentate,
serioase şi foarte ambiţioase. Diana şi Carina nu sunt surori, sunt doar
verişoare primare, dar sunt şi foarte bune prietene şi mereu nedespărţite. Sunt
din Micherechi şi eleve în clasa a XI-a la Liceul “N. Bălcescu” din Jula. De
mici copile s-au remarcat prin talentul de a spune poveşti, fiind prezente la
toate concursurile de poezie şi poveşti organizate la şcoli sau alte instituţii
româneşti din Ungaria. Sunt talentate şi la scris, au participat la taberele de
jurnalistică “Păpăruga”, organizate la redacţia “Foaia românescă”, iar de când
sunt eleve de liceu, au schimbat povestitul cu muzica. Despre dragostea lor
pentru muzică şi despre lumea poveştilor pe care au lăsat-o în urmă odată cu
absolvirea şcolii generale am stat de vorbă cu cele două domnişoare, după
concertul la vioară şi pian, oferit de acestea, la sediul UCRU, cu ocazia
sărbătorii mărţişorului, unde au fost invitate de Consulatul General al Românei
la Jula.
Diana Bogdan: – Mamele noastre Lucia
şi Elisabeta Popa sunt gemene, sunt originare din România, din Oradea şi
sunt stabilite în satul Micherechi de 20 de ani. Mama mea, Lucia a venit la
Micherechi după ce sora sa, mama Carinei s-a căsătorit aici în anul 1996. Fiind
gemene au considerat că este mai bine pentru amândouă să fie cât mai aproape
una de alta. Astfel, în 11 noiembrie 1997 s-a născut Carina Paula Iuhas, iar în
11 februarie 1998 eu Diana Patricia Bogdan. Crescând de mici împreună am fost
ca surorile, trei ani am locuit sub acelaşi acoperiş şi avem o relaţie specială.
Am fost în aceiaşi grupă la grădiniţă, în aceiaşi clasă la şcoala generală şi
încă suntem în aceiaşi clasă la liceu. Suntem nedespărţite şi pot să spun că
80–90% din lucruri le facem împreună.
– Vorbiţi-mi puţin despre primele voastre succese de
la şcoală, de la concursurile de poveşti şi alte concursuri la care aţi
participat, despre rolul de povestitor pe care l-aţi avut ani în şir! Ce a
însemnat acest lucru pentru voi?
Carina Iuhas: – Începând cu şcoala generală din clasele
inferioare, ne-am început activitatea mergând la diferite concursuri de poezii
“Mihai Eminescu”, “Lucian Magdu” concursuri de poveşti, la concursuri de
ortografie şi citire expresivă în limba română. Dintre toate aceste concursuri
cele mai reuşite au fost concursurile de povestire “Vasile Gurzău”, organizate
în satul nostru Micherechi, la care am participat 8 ani consecutiv, perioada
cât am fost la şcoala generală din acest sat. Am îndrăgit atât de mult
poveştile că am intrat foarte uşor în rolul personajelor lui Vasile Gurzău, la noi
în sat unii chiar ne-au numit “Nepoatele dânsului”. Am participat şi la multe
concursuri naţionale de poveşti la Bichişciaba şi în România. În anul 2009 am
reprezentat românii din Ungaria la Gala Naţionalităţilor din Budapesta cu
povestea “Lupul, iezii şi vizorul”, având un mare succes. Din clasele
superioare, am luat parte şi la concursuri naţionale, la OATV, la limba şi
literatura română şi cultură şi civilizaţie românească. Pe tot parcursul
acestor ani, am luat cele mai bune premii şi mereu locurile 1–2. La
concursurile şi evenimentele la care am participat ne-am făcut foarte multe
cunoştinţe, prieteni, experienţe şi am devenit cunoscute apărând în ziare, în
televiziune (Ecranul Nostru, Duna TV etc.) Tot ceea ce facem şi la toate
concursurile la care ne-am prezentat, am făcut-o din plăcere, nu am fost
forţate niciodată să participăm. Ne-a făcut chiar mare plăcere să fim
solicitate la asemenea concursuri, nici nu ne-am putut imagina ca noi să nu fim
prezente. Şi părinţii noştri ne-au sprijinit întotdeauna. Prin aceste
activităţi am ajuns să fim foarte deschise, sociabile, iubim oamenii şi ne
place că avem foarte mulţi cunoscuţi. Iar despre perioada în care am fost
cunoscute ca povestitoare populare, am învăţat foarte multe. Poveştile şi
basmele sunt, în general, un mijloc impropriu de educaţie. Poveştile sunt chei
pentru un tărâm tainic, mistic, pe care oamenii, indiferent de vârstă, sunt
bucuroşi să-l exploreze, iar noi am încercat să-i conducem spre acest tărâm de
basm. Acea perioadă a rămas pentru noi neuitată, plină de amintiri deosebit de
frumoase.
![]() |
Carina, la concurs de poveşti din 2005 |
– Cum consideraţi, aţi fost împinse în faţă la mai
multe activităţi pentru faptul că stăpâniţi bine limba română? Având
rude în România vă petreceţi vacanţele la ei. Ce înseamnă aceste posibilităţi
pentru voi? Ce înseamnă pentru voi să fiţi românce în Ungaria?
Diana Bogdan: – Noi avem posibilitatea să mergem des în
România. Avem rude dincolo de graniţă. De obicei, vacanţele le petrecem în
România la verişori şi prieteni, în diferite tabere şi excursii. Este o mare
şansă pentru noi acest lucru fiindcă în felul acesta am însuşit bine limba
română, acumulăm multe cunoştinţe noi şi prieteni şi acest lucru este o bucurie
nespusă. Este frumos să trăieşti în Ungaria, pentru că şi aici sunt mulţi
români, fapt care ne face să ne simţim ca în România. Şi ca să răspundem la
întrebare, da probabil şi faptul că stăpânim bine limba română ne-a oferit
aceste şanse.
– Cu toate că nu este un capitol încheiat
activitatea voastră şcolară, mai participaţi şi acum la multe concursuri şi
evenimente, dar sunteţi preocupate de încă multe alte lucruri, cum ar fi
muzica. De la ce vârstă cântaţi şi cum aţi descoperit acest talent?
Diana Bogdan: – Fiindcă facem parte dintr-o familie de
oameni credincioşi, de mici cântăm în corul copiilor din biserică. De la vârsta
de 7 ani am început să luăm ore de pian şi vioară. La început ni se părea
imposibil să învăţăm să cântăm la un instrument, sau să citim o partitură, însă
nu ne-am dat bătute. Anii au trecut şi a devenit o mare pasiune pentru noi
muzica. Acum, după mai mulţi ani, începem să ne bucurăm de roadele muncii
depuse. Am avut parte să cântăm la diferite concerte în şcoala generală. Ani la
rândul am participat la evenimentul cultural “Periniţa”. La liceu suntem în
corul şcolii, iar în timpul liber nu mai învăţăm poveşti, ci cântăm. Am
participat la festivitatea EDÜ, adică Sărbătorile elevilor de la liceul Erkel.
Am fost la Timişoara de două ori, la Concursul Festivalului folcloric
“Laleaua-Pestriţă”, unde am obţinut premiul de Popularitate. Am participat de
mai multe ori la serbarea minorităţilor de la Bichişciaba, unde am cântat la
vioară sau în corul şcolii. Suntem şi membrele grupului “Unic”, format din
tinerii bisericilor penticostale şi baptiste din Micherechi. Am avut
posibilitatea în anul 2013 să înregistrăm un CD în studioul de radio “O voce
românească” de la Seghedin. Desigur luăm parte în fiecare an la balurile
organizate de liceul nostru şi la evenimentele şcolare.
Diana, la concurs de poveşti în 2005 |
– Ce gen de muzică vă place mai mult, iar dacă aţi
aspira spre o carieră muzicală ce gen de muzică aţi aborda?
Carina Iuhas: – De obicei, la pian şi vioară cântăm piese
clasice, creştine, moderne şi piese inventate de noi. Suntem deschise spre
orice gen de muzică.
– Vă implicaţi şi în diferite proiecte de caritate şi la
misiunea bisericii. Ce calităţi aţi reuşit să vă dezvoltaţi datorită acestor
activităţi?
Diana Bogdan: – Fiind membre în Biserica Penticostală nr.
1 din Micherechi, am avut bucuria să fim invitate în diferite biserici din
România şi Ungaria. Ţinem legătura cu tinerii din bisericile pe care le-am
vizitat. Am fost anunţate, împreună cu alţi tineri ai Bisericii Penticostale
nr. 1, de misiunea Speranţa, care are un proiect caritabil pentru copiii săraci
din Africa, care cuprinde 80 de ţări din toată lumea, printre care se numără şi
Ungaria, iar noi suntem reprezentanţii. Am avut nişte înregistrări audio făcute
în Micherechi, după care am decis să facem un video-clip în Budapesta ca să
arătăm frumuseţile Budapestei. Pentru noi muzica, cântatul este o parte esenţială
a vieţii noastre. Ne place sportul, cititul. Încă ne gândim în privinţa
profesiei pe care să o alegem în viitor, dar neapărat o să decidem în aşa fel
să ne placă ceea ce o să facem şi să ne aducă fericire în viaţa noastră şi
poate, cine ştie, poate vom porni tot împreună şi la studii superioare. Oricum,
mulţumim lui Dumnezeu că ne-a vegheat paşii fiindcă fără El nu puteam ajunge
până la nivelul acesta şi credem că şi în continuare El va fi de partea
noastră, ne va călăuzi în drumul pe care îl avem de parcurs în viitor.
A.B.
Cea mai apreciata oferta de lucru! Opriti-va aici, pentru ca veti gasi mereu si mereu aceasta oferta de lucru! NU este necesara niciun fel de experienta! Oferim curs gratuit si complet de instruire de la zero! Selectam urgent dezvoltatori de proiect pentru piata nationala si mondiala. Plata castigurilor realizate este garantata prin contract legal. Se lucreaza part-time (in timpul liber) sau full-time, la alegere. Cerem seriozitate maxima si dorinta de a invata ceva absolut nou si de viitor. Va oferim alte detalii dupa ce trimiteti textul ”Info” la adresa de email: locmunca.office@gmail.com
RăspundețiȘtergere