Cu câteva
săptămâni înainte de înscrierile la şcoli şi grădiniţe ale viitorilor şcolari
şi preşcolari, zilele acestea, instituţiile de învăţământ din ţară (inclusiv
cele ale naţionalităţilor, deci şi cele româneşti) îşi deschid larg porţile în
faţa părinţilor şi copiilor pentru a le arăta acestora cea mai frumoasă faţă a
muncii instructiv-educativă pe care o desfăşoară. Părinţii şi copiii curioşi
pot intra la ore de curs, pot cunoaşte persoana viitoarei învăţătoare sau
educatoare, pot asista la tot felul de ocupaţii extracurriculare, ca apoi să
decidă singuri în care instituţie îşi vor înscrie odraslele.
Aceste zile
ale porţilor deschise sunt foarte atractive: sălile sunt decorate frumos;
copiii stau drept în bănci şi colaborează în mod armonios cu pedagogii; în
aceste zile se pun în funcţiune până şi tablele digitale, care de altfel pe
parcursul anului şcolar nu prea sunt utilizate, neavând suficient material
digital pentru a le folosi la toate orele (dar de asta se vor convinge fiecare doar
mai târziu). Rolul acestor acţiuni ale porţilor deschise este de a atrage cât
mai mulţi copii la şcoală şi la grădiniţă. Cât mai mulţi! Aici e accentul. De
ani buni, instituţiile de învăţământ din Ungaria (inclusiv cele ale
naţionalităţilor) sunt într-o campanie continuă de a atrage cât mai mulţi
elevi, important fiind mult mai mult cantitatea, şi nu atât calitatea. Deoarece
şcoala numai atunci va avea bani suficienţi pentru funcţionare, dacă va avea
mulţi elevi.
În satele
noastre cu o singură şcoală, cum este Micherechiul, Săcalul sau Bedeul, nu sunt
conflicte din cauza concurenţei locale, eventual apar neînţelegeri atunci când
unii părinţi români cred că pentru viitorul copiilor lor e mai bine dacă-i
înscrie pe aceştia la o şcoală maghiară. Alegerea liberă a şcolii este dreptul
părintelui. La nivel de comunitate ar trebui convinşi aceşti părinţi că nu fac
bine când îşi înscriu copiii la grădiniţe sau şcoli ungureşti, pentru că
aceştia nu vor mai vorbi niciodată limba română, nu vor cunoaşte poezii de
Eminescu şi nici istoria românilor. Din păcate, garanţie nu dau nici şcolile
româneşti, însă asigură totuşi o şansă, o posibilitate.
Până prin
anii 1980–90, nici prin minte nu i-ar fi trecut nici unui părinte maghiar să-şi
înscrie copilul maghiar, de exemplu, la şcoala românească din Jula sau la cea
din Chitighaz. De câţiva ani, asistăm la un fenomen ciudat: printre elevii din
familiile româneşti sunt tot mai mulţi copii pur unguri, părinţii motivându-şi
alegerea cu faptul că nu strică dacă aceştia învaţă o limbă în plus, mai ales
dacă asta e limba ţării vecine. Gândire sănătoasă, lăudabilă. Dar oare şcolile
noastre de naţionalitate, cu metode de predare învechite, sunt pregătite pentru
aşa ceva? Categoric, nu. O şcoală de naţionalitate română pretinde că elevul
aduce din familie un oarecare bagaj de cunoştinţe de limbă, fie el şi în graiul
local, iar munca educativă se bazează pe aceste cunoştinţe. Din moment ce
copiii vin la şcoală ca să înveţe româna ca pe o limbă străină, situaţia este
mult mai complicată. Inclusiv pentru profesori. Poate chiar mai mult decât
complicată: imposibilă!
Care-i
rezultatul? Cel pe care-l vedem: avem şcoli (mai ales cele preluate de AŢRU)
extrem de bine dotate, cu mobilier nou-nouţ, cu table interactive în fiecare
clasă, cu tot felul de laboratoare, deci condiţii super, dar dacă nu ar scrie
pe tabla de la intrare că este şcoală românească nu prea ne-am da seama de
acest lucru, pentru că pe holuri copiii şi profesorii vorbesc numai în ungureşte,
dacă-i întrebi în română elevii o dau pe ungureşte, iar profesorii suferă şi
devin complexaţi de neuşitele acumulate în decursul mai multor ani. Cu toate că
mulţi au şi voinţa, şi putinţa, tot nu obţin rezultatele dorite. Reformele în
învăţământul românesc din Ungaria sunt extrem de urgente şi necesare. Altfel nu
scăpăm niciodată de prefăcătoria în care trăim momentan. Vorba românului:
Afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardul…
Eva Şimon
Mintea supraconştientă rezolvă automat şi în mod continuu orice problemă ivită pe drumul către împlinirea scopului, atâta vreme cât scopul este clar. Dacă scopul este să câştigaţi bani mulţi şi aveţi clar în minte suma pe care doriţi să o câştigaţi sau să o economisiţi, în cele din urmă îl veţi atinge. Asta scrie celebrul Brian Tracy în cartea ”Succesul în viață”. Căutăm urgent colaboratori part-time care vor să câștige bani în timpul liber, într-un proiect unic la nivel mondial. Oferim contract de comision. Pentru mai multe detalii, trimiteți mesajul PROIECT la adresa de email: mcalin007@gmail.com
RăspundețiȘtergere