70 de ani de la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial - Soldaţii români din Chitighaz au luptat pentru ca noi să trăim în pace

Ostaşi chitighăzeni în Ucraina, la Myslivka (de la stânga
la dreapta: Mihai Maroşan, Gheorghe Stan, Petru Şimonca,
Ioan Stan şi Gheorghe Otlăcan)

Cu ocazia împlinirii a şapte decenii de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, în ziua de 9 mai, în toate ţările Europei, inclusiv în Ungaria, s-au ţinut comemorări în amintirea victoriei Coaliţiei antihitleriste şi a naţiunilor unite asupra fascismului şi în amintirea celor căzuţi în luptă. Războaiele nu au ocolit nici comunitatea românilor din Ungaria. Mulţi români din Chitighaz au luptat pe diferite fronturi şi mulţi au suferit groaza vremurilor, s-au rănit în împrejurări teribile, au căzut prizonieri sau au decedat. Noi, urmaşii lor, avem datoria să le cinstim memoria. Trebuie să ne aducem aminte pentru ca niciodată să nu se mai întâmple aşa tragedii, care au nimicit 55 de milioane de oameni, soldaţi şi civili, oraşe şi sate, culturi şi valori.

Cum a început totul…

Al Doilea Război Mondial a izbucnit din voinţa Germaniei hitleristă de a-şi asigura hegemonia pe continent. Pentru aceasta s-au format alianţe în 1936–37, ca Pactul AntiComintern, adică Axa Roma–Berlin–Tokio.

Războiul a început la 1 septembrie 1939, cu atacul german împotriva Poloniei. 1500 de avioane au fost lansate asupra Poloniei să zdrobească aviaţia poloneză, să bombardeze în spatele frontului instalaţiile militare, calea ferată, comunicaţiile, să răspândească teroarea peste toată ţara. Războiul desfăşurat prin lovituri rapide şi decisive. Campania a fost terminată în trei săptămâni.

Pactul Ribbentrop-Molotov a avut ca scop împărţirea teritorială în sfere de influenţă a Europei răsăritene. La 17 septembrie 1939, Armata Roşie a intrat în Polonia şi a anexat teritoriile atribuite în pact. În toamna anului 1939, ofiţerii armatei poloneze au ajuns prizonieri la ruşi, în tabăra Koscielski, după care multe de mii de oameni au fost ucişi de ruşi cu cruzime în pădurea din Katyn. Majoritatea celor ucişi în masacrul de la Katyn au fost ofiţeri polonezi capturaţi ca prizonieri de război, dar au fost printre cei executaţi şi numeroşi civili. În 1940, războiul Sovieto-Finlandez a pornit cu scopul ca URSS să anexeze statele baltice. Tot în anul acesta, trupele germane, Wehrmachtul a ocupat Danemarca, Norvegia, Belgia, Olanda, Luxemburgul. După aceea, înfrânge Franţa şi începe „bătălia” Angliei.

De la arme secrete la Holocaust

Armele secrete, racheta balistică V-2 au fost ultima speranţă a lui Hitler pentru a obţine victoria. În urma ultimatului adresat României din 26–27 iunie 1940, URSS a anexat Basarabia şi Nordul Bucovinei. Prin Dictatul de la Viena din 30 august 1940, România a trebuit să cedeze Ungariei Nord-Estul Transilvaniei (şi Bulgariei sudul Dobrogei). Regele României, Carol al II-lea, după eşecul politicii externe renunţă la tron în ziua de 28 iunie 1940, în favoarea fiului său Mihai I.

În ţările ocupate de Germania s-a introdus un regim de prigonire a evreilor. În programul regimului nazist a figurat „soluţia finală”, adică exterminarea evreilor din Europa. Cele mai mari lagăre de concentrare au fost în Austria, la Mauthausen, în Polonia, la Auscwitz, Birkenau, Treblinka, în Germania, la Dachau, Buchenwald. Evreii au fost obligaţi să poarte ca semn distinctiv „steaua lui David”, în culoare galbenă. În lagărele de muncă forţată a fost un adevărat infern. În camerele de gaze şi-au găsit sfârşitul 6.000.000 de victime, ucise în lagărele de exterminare. Acest genocid este cunoscut sub numele de Holocaust (din greacă: complet ars).

Frontul Germano-Sovietic 1941–42

22 iunie 1941. Germania şi aliaţii încep războiul împotriva URSS. După bombardarea oraşului Kosice, în 27 iunie 1941, Ungaria a declarat război Uniunii Sovietice. A început blocada Leningradului de 900 de zile, apoi bătălia Moscovei şi în noiembrie 1942 începe bătălia Stalingradului. În primele luni, Armata Roşie a suferit înfrângeri grave, pierzând soldaţi căzuţi prizonieri şi mari cantităţi de armament. La 12 ianuarie 1943, începe atacul pe frontul Voronej contra armatei maghiare. Concecinţele atacului sunt grave: dintre 200 de mii de soldaţi au decedat din cauza îngheţului 93.516 de persoane, au fost răniţi 28.044 şi au căzut prizonieri 28.000. Aici au luptat şi au căzut mulţi români din Chitighaz. Acest moment este cunoscut cu numele de „Catastrofa de la cotul Donului.”

Iarna excesiv de friguroasă a slăbit forţa soldaţilor germani, iar luptele s-au încheiat cu înfrângerea Wehrmachtului. Armata Roşie a trecut la contraofensivă şi a respins trupele germane.

Petru Szántó, prizonier între 20 noiembrie 1944
şi 26 septembrie 1948

Frontul Sovieto-German 1942–45

Între decembrie 1942 şi februarie 1943, Armata Roşie a pornit contraofensiva la Stalingrad. La 2 februarie, trupele comandantului Paulus al armatei hitleriste au fost încercuite, fiind nevoite să capituleze. În august, cea mai mare bătălie a fost la Kursk, unde iniţiativa strategică i-a venit armatei sovietice.

19 martie 1944. Trupele sovietice pătrund pe teritoriul României, Poloniei, Ungariei, şi Cehoslovaciei. După alungarea trupelor hitleriste din URSS cu ofensiva trupelor sovietice apropiindu-se de graniţa României au început tratativele politico-diplomatice pentru ieşirea României din război. Omul politic Iuliu Maniu a stabilit o legătură anglo-americană prin telegrame cifrate. Din martie-aprilie 1944, au avut loc negocieri la Stockholm şi Cairo, cu conducerea lui Barbu Ştirbei, pentru a întoarce armele române împotriva hitleriştilor, pentru că ei au avut planul „Margareta II”, ce viza ocuparea României. La negocieri, cererea românilor a fost eliberarea teritoriului naţional şi anularea Dictatului de la Viena. Pe plan intern au decis înlăturarea mareşalului Antonescu, „conducătorul statului”. La 23 august 1944, România trece de partea coaliţiei antihitleriste, săvârşită de regele Mihai I. Actul a făcut posibil ca trupele sovietice să ducă ofensivă fără împotrivire pentru alungarea germanilor nazişti din România. A permis Armatei Roşii să înainteze mai uşor, şi prin asta a grăbit sfârşitul războiului în Europa.

Chitighazul, ocupat de soldaţi

Aşa au ajuns trupele sovietice în luna septembrie la graniţa Ungariei. Guvernul maghiar hortist a pierdut şansa ca să iasă din coaliţia hitleriştilor la momentul potrivit. Odată cu apropierea armatei sovietice, pentru Hitler a crescut importanţa ştrategică a Ungariei. După elaborarea planului „Margarethe”, a poruncit trupelor Wehrmachtului, la 19 martie 1944, conduse de Veesenmayer, să invadeze şi să ocupe instituţiile cele mai importante ale Ungariei. La 10 septembrie 1944, în satul Chitighaz au fost alocaţi soldaţii armatei maghiare, conduşi de Lengyel Béla. Grupele acestea au pornit spre România pentru a împiedica intrarea trupelor sovietice, dar după ce la 21 septembrie sovieticii au ocupat Aradul, trupele maghiare au fost nevoite să se retragă pe linia Battonya–Dombegyháza–Kevermes–Elek. Grupele înaintaşe ale sovieticilor au ocupat poziţie pe terenul de la marginea Chitighazului, numit Petőfi-telep. Aici s-au tras liniile de luptă între grupele înaintaşilor timp de două săptămâni, între 26 septembrie şi 6 octombrie. La 6 octombrie, Frontul al II-lea Ucrainean s-a înşirat între Oradea şi Macău, iar la ora 4 şi 30 de minute a pornit atacul general condus de generalul-locotenent Mangarov. Pentru atacul liniei Arad–Bichişciaba a fost responsabil corpul de armată condus de general locotenentul Plijev. Acesta cu 300 de tancuri a rupt linia frontului ocupând şi Chitighazul. Peste o oră au ajuns la Bichişciaba.

Sfârşitul marelui Război

Ultimele bătălii ale celei de-a doua conflagraţii mondiale, care au dus la capitularea necondiţionată a Germaniei Naziste au avul loc în aprilie și începutul lui mai 1945.

După pătrunderea sovieticilor pe teritoriul Germaniei, la 30 aprilie, în plină desfăşurare a Bătăliei Berlinului, dictatorul nazist Adolf Hitler se sinucide. La 8 mai 1945, generalul Wilhelm Keitel semnalează capitularea Germaniei.

Veștile capitulării au fost aflate în Occident pe 8 mai și victoria a fost sărbătorită în mod spontan, aceasta fiind proclamată Ziua Victoriei. Cum vestea încetării luptelor în Europa a ajuns în Uniunea Sovietică în data de 9 mai datorită diferenței de fus orar, această dată a fost proclamată Ziua Victoriei.

Al Doilea Război Mondial dintre anii 1939–45 a ţinut şaptezeci de luni. Au murit 55 de milioane de oameni, soldaţi şi civili de asemenea. Ungaria a pierdut în total un milion de oameni din cauza războiului.

Scrisoarea soţiei lui Gheorghe Crişan, trimisă pentru soţul ei
în lagărul de prizonieri din Rusia

Pe urmele soldaţilor din Chitighaz

Căutând documente despre ostaşii români chitighăzeni, înrolaţi în al Doilea Război Mondial şi alocaţi la diferite fronturi, am găsit că o parte a ostaşilor din Chitighaz au luptat pe frontul Cotul Donului la Voronej, alţii au fost păzitori cercetaşi pe teritoriile ocupate după Dictatul de la Viena în zona Carpaţilor, în oraşul Ujhorod, mai precis la Myslivka. Am găsit multe fotografii şi scrisori trimise de ostaşii chitighăzeni la cei de acasă, dar nu am găsit scrise în limba română numai în limba maghiară. Aşa am ajuns să cunosc doi tineri din sat, pe Zahorán Attila şi pe Witman Attila, care sunt membrii unei asociaţii care se ocupă cu cercetarea trecutului militar („Had- és Kultúrtörténeti Egyesület” Hadszíntér és Roncskutató Tagozat Békés Megye). Vorbind cu ei am aflat că Witman Attila se ocupă de colecţionarea armelor, obiectelor, rămăşiţelor rămase după război în jurul Chitighazului, fiindcă aici s-a tras linia frontului în octombrie 1944.

Scrisoarea lui Gheorghe Sabău trimisă pentru cei de acasă, la Chitighaz,
din tabăra din Germania

Zahorán Attila se ocupă de colecţionarea documentelor scrise, de fotografiile ostaşilor de pe front şi de reamintirile martorilor încă în viaţă. Fotografiile de grup au fost făcute la locul luptei sau unde au fost alocaţi aceşti ostaşi. Zahorán Attila are o arhivă de mai multe sute de fotografii, scrisori cu numele ostaşilor şi cu soarta lor. De la el am primit scrisori şi cărţi poştale, scrise în limba română, trimise familiilor de acasă, de la Chitighaz. Mulţi dintre ei au ajuns prizonieri, ca de exemplu Petru Szántó, care a fost înrolat la 2 decembrie 1940, în zona oraşului Ujhorod. A căzut prizonier la 20 noiembrie 1944, a fost dus în lagărul de prizonieri Krasnoiarsk, de unde a ajuns acasă la 28 septembrie 1948.

Petru Rózsavölgyi (Rotar) a fost cercetaş şi a avut datoria să detecteze trupele inamicilor.

Pe o fotografie în grup din Myslivka (de la stânga la dreapta) e Mihai Maroşan, Gheorghe Stan, Petru Şimonca, Ioan Stan, Gheorghe Otlăcan.

Într-o altă imagine (pe care o vedeţi pe coperta ziarului), Petru Muntean (la dreapta pozei) stă de strajă păzind linia căilor ferate şi vagoanele tot în Myslivka. În timpul transportării soldaţilor din cauza retragerii de pe front sau când prizonierii erau deportaţi de la un lagăr la altul, aceştia scriau numele şi adresa lor pe o hârtie şi, ajungând lângă o localitate, o aruncau afară din vagon. Aşa trăia în ei speranţa că dacă cineva le găseşte scrisoarea o va trimite acasă familiei, ca aceasta să ştie despre ei că trăiesc şi că unde sunt. Multe femei rămase acasă numai aşa aflau veşti despre bărbaţii lor plecaţi pe front sau ajunşi prizonieri.

Aceste fotografii şi documente sunt mărturii vii despre acei români din Chitighaz, care acum 70 de ani au luptat pentru ca noi azi să trăim în pace.

Maria Sarca Zombai, Chitighaz