„Icoana din casă este o mărturisire a credinţei în Dumnezeu” - Crezul unui tânăr colecţionar de icoane ortodoxe din Jula

Vineri, 29 mai, la Centrul de Documentare şi Informare al AŢRU a avut loc vernisajul unei expoziţii de icoane pe lemn, cuprinzând colecţia particulară de icoane a lui Gavril Gurzău, un tânăr român din Jula, originar din Micherechi. Cu aceeaşi ocazie, pr. Petru Puscaş, parohul Bisericii „Sf. Parascheva” din Jula, şi-a lansat volumul cu titlul „Contribuţii la studiul istoriei religiilor, în sfera culturală maghiară”, care conţine, practic, teza sa de doctorat.


Lansarea volumului a avut loc la Centrul Cultural Românesc din Jula, după vernisarea expoziţiei de la Centrul de Documentare, unde au fost expuse alte icoane din colecţia domnului Gurzău, icoane de mare valoare cumpărate de la diferiţi iconari şi din locuri diferite, cum ar fi mănăstiri din România, mănăstiri de pe Muntele Athos şi chiar de la Ierusalim, etc. Cele două manifestări din locaţii diferite au fost organizate de Centrul de Documentare al AŢRU şi revista „Cronica”, cu ajutor din partea Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria şi a Autoguvernării Româneşti din Jula.
La cele două evenimente, la care au participat mulţi români din Jula, Micherechi, Chitighaz, dar şi din România, Preasfinţitul Părinte Episcop Siluan şi-a exprimat bucuria pentru această manifestare dedicată icoanei ortodoxe, care are în spate un colecţionar pasionat din Jula, un tânăr din comunitatea românească din Ungaria, care a dorit ca icoanele sale să fie cunoscute şi de către comunitatea românească, dar şi pentru evenimentul important oferit de către preotul Petru Puşcaş, paroh la biserica Jula-Mică, care şi-a prezentat volumul inedit despre cercetători din domeniul istoriei religiilor orientale, care au trăit în Ungaria.
La eveniment a luat cuvântul şi prof. Călin Bogătean, pictor, membru al Uniunii Artiştilor Profesionişti din România, care a mărturisit că a ajuns pentru prima dată la Jula datorită domnului Gavril Gurzău, care deţine mai multe icoane tradiţionale pictate de dânsul, lucrări unicat de artă iconografică. Cu această ocazie, domnul Bogătean venit şi cu alte icoane pe care le-a dăruit pentru PS Siluan, pentru Gavril Gurzău şi o icoană cu Sf. Parascheva pentru parohia Jula-Mică.


Domnul Gabriel Gurzău a terminat Facultatea de teologie în România, însă nu a devenit preot, viaţa i-a oferit altceva, conduce o afacere în România, a lucrat şi pe vapoare de croazieră şi a colindat lumea în lung şi în lat, a călătorit, a avut tot ce şi-a dorit, însă adevărata fericire şi împlinire sufletească o are din momentul în care a reuşit să se apropie mai mult de Dumnezeu. Despre acest lucru, Gavril Gurzău ne-a povestit cu mare emoţie şi sinceritate.
– Cinstirea icoanelor nu este una exagerată, ci, atunci când intrăm într-o biserică sau casă unde sunt icoane, dăm şi noi înşine crezare cuvântului Sfântului Ioan Damaschin, care a spus: „Prin icoanele vizibile suntem conduşi la contemplarea a ceea ce este divin şi spiritual”. Domnule Gurzău, ce rol are icoana în viaţa dumneavoastră?
– Icoana nu poate lipsi din casa creştinului. Prezenţa icoanei arată că acea casă este încreştinată, că familia care locuieşte acolo este creştină. Icoana din casă este o mărturisire a credinţei în Dumnezeu. Prima icoană am cumpărat-o atunci când am participat la Muntele Athos, cu părintele Agapie Corbu, care a trăit câţiva ani acolo, la mai multe privegheri. Atunci am simţit în sufletul meu o schimbare. E adevărat că am făcut Facultatea teologică în România, dar am urmat în viaţă altceva. Am lucrat mai mulţi ani pe vapoare de croazieră, am ajuns om de afaceri. Tot ce am cerut de la Dumnezeu, El mi-a dat, însă pe lângă lucrurile materiale, bucuria sufletească este mult mai importantă, iar acea bucurie îmi lipsea. Atunci, la Athos am înţeles acest lucru, şi am început să-mi fac mai mult timp pentru Dumnezeu. Am început să merg de câte ori am avut ocazia pe la mănăstiri, a început să mă preocupe icoanele, şi am studiat mai mult viaţa sfinţilor. Părinţii care trăiesc în Muntele Athos mi-au fost un exemplu şi viaţa mea a luat de atunci un alt curs. De când mi-am comandat primele icoane şi le-am adus în casa mea, căminul meu este mai cald, iar eu sunt mai liniştit. La Mănăstirea Prodromu de la Muntele Athos am avut ocazia să mă închin la icoana făcătoare de minuni, Prodromiţa, iar la slujbele de noapte am presimţit cum Maica Domnului era acolo prezentă, ne binecuvântează şi ne dă o bucurie şi o căldură… De atunci am început întotdeauna să-mi comand icoane, dacă plec la o mănăstire sau plec undeva în lume, tot timpul caut o biserică sau o mănăstire şi mă interesez care este istoria mănăstirii, ce sfânt ocrotitor are, lucruri de care mă ataşez sufleteşte.


– Deţineţi o însemnată colecţie de icoane de mare valoare. Ne-aţi mărturisit că acasă aveţi în jur de 60, iar restul le ţineţi în biserica „Sf. Parascheva” din Jula. Care este cea mai valoroasă din colecţie, spiritual vorbind?
– De când a intrat în casa mea icoana Prodromiţa, comandată de mine la Iaşi, la părintele Irineu Bălan, care a fost prezent la Jula recent cu atelierul de icoane pe lemn, cursul vieţii mele a luat alt sens. După ce aceasta a intrat în casa mea, l-am sunat pe părintele stareţ să-i mulţumesc pentru că de atunci mă simt mult mai liniştit şi am scăpat de insomniile de care sufeream de multă vreme. Am o sensibilitate faţă de Maica Domnului. Simt dragostea cu care ne învăluie, de mai multe ori fiind pe Muntele Athos, m-am rugat Maicii Domnului şi i-am simţit prezenţa în viaţa mea. De aceea, toate icoanele care o simbolizează pe Maica Domnului sunt pentru mine foarte valoroase.
– Dacă aveţi icoane de pe mai multe meleaguri, cred că fiecare are o istorie aparte şi de o importanţă deosebită pentru dumneavoastră…
– Am ajuns să cumpăr azi una, mâine alta şi actual mă pot mândri cu o impresionantă colecţie de icoane. Sigur că fiecare este importantă în felul ei. Înainte de a o cumpăra am obişnuit să mă informez despre istoricul fiecăruia, sau să citesc acatistul Sfântului respectiv, şi într-adevăr fiecare icoană mă leagă de ceva, de un loc anume, de un sfânt a cărui viaţă m-a impresionat, sfinţi care şi-au dat viaţa pentru credinţă şi sunt în continuare prezenţi în viaţa noastră şi ne ajută. Însă noi uităm de multe ori să-i cinstim şi să ne rugăm fiind prinşi de lucrurile şi problemele din viaţa zilnică.
Sfinţii ajută, de mai multe ori s-a dovedit acest lucru. Însă pentru aceasta este nevoie de credinţă, măcar un stop de credinţă. În timpul copilăriei am fost crescut de bunici în frica şi în evlavia lui Dumnezeu. Când eram copil, bunica întotdeauna ne sfătuia că în viaţă dacă o să te sacrifici şi dai lui Dumnezeu laudă şi pentru bine şi pentru rău, iar el o să-ţi îndrepte calea. Iar acum mă gândesc de multe ori la vorbele bunicii. Acum, după ani de zile, cu experienţă şi cu ajutorul lui Dumnezeu, după ce am trăit din plin şi am avut tot ce mi-am dorit, pot să spun că pentru ochi este plăcută bogăţia materială, însă pentru suflet e foarte rău. Acum, dimineaţa când mă trezesc, sunt bucuros, apreciez anumite lucruri care vin de la bunul Dumnezeu. Natura e atât de frumoasă, şi nici măcar nu o vedem. De multe ori se dovedeşte că suntem atât de slabi în credinţă. Sunt foarte bucuros că după patru ani am progresat, am înţeles că noi doar cerem de multe ori de la Dumnezeu, dar uităm să mulţumim. Spun acest lucru pentru că am fost binecuvântat de Domnul să am bani, însă nu eram fericit. Zilnic avem încercări, fiecare dintre noi avem crucea noastră, dar cu ajutorul Celui de sus trecem peste toate. Dacă există frică şi iubire de Dumnezeu, restul le lucrează El şi trebuie să ne lăsăm viaţa în voia Lui.


– Fiind om de afaceri, după o zi sau o săptămână grea, ce simţiţi când intraţi acolo în „altarul” din casa dumneavoastră, unde sunt puse icoanele?
– Nu plec nicăieri până să nu mă rog. De multe ori prefer să mă trezesc mai repede doar să-mi pot face rugăciunea înainte de plecare. Atunci omul simte că intră într-o legătură cu Dumnezeu, cu sfinţii, şi ei conduc paşii omului. Pentru că omul plănuieşte, dar Dumnezeu hotărăşte. Pentru mine, icoana este o legătură cu divinitatea. Când vezi o icoană într-o casă, gândul îţi fuge imediat la Dumnezeu sau la Maica Domnului sau la Sfântul din acea icoană. Prin sfinţi se proslăveşte tot Dumnezeu. Deci, prin ei ne ducem cu gândul tot la Dumnezeu. Nu pot să zic altceva decât că toată viaţa noastră trebuie să fim într-o strânsă legătură cu Dumnezeu.

Anca Butar

Comentarii