„Grădină fermecată” cu pomi exotici la Bătania - Interviu cu Marius Ţică, un arădean pasionat de horticultură, stabilit în Ungaria, la Bătania

Soţii Iulia şi Marius Ţică, de origine arădeni, şi-au cumpărat recent o casă în localitatea Bătania, din Ungaria. Aici au început să planteze începând din anul 2009, diferite specii mai puţin obişnuite pentru această zonă a globului, printre care goji, kaki, nashi, banana nordului (paw-paw), dar şi foarte multe specii de pomi fructiferi, mai multe soiuri de kiwi, organizând o mini-grădină botanică, un paradis cu pomi fructiferi rari, adaptaţi pentru zona noastră. Plantele şi arbuştii de până acum se află în două livezi, prima, cea mai veche are mai multe soiuri de meri, peri, caişi, vişini şi cireşi şi cea mai nou înfiinţată, care se bucură de mai multe soiuri speciale, înfiinţată în anii 2013–2014, denumită „Grădina fermecată”, are până şi cont pe Facebook. Aici sunt postate imagini cu fructele fiecărui sezon, denumirile acestora şi un catalog informativ despre beneficiile fiecărei specii.

– Povestiţi-mi, vă rog, cum a luat fiinţă această „Grădină fermecată”?

– A pornit ca o pasiune. Am cunoscut oameni minunaţi, oameni care aveau pe lângă ocupaţia lor de profesori universitari, ingineri şi doctori, şi o pasiune pentru horticultură şi grădinărit. Eu eram la început când m-am mutat aici în Bătania, nu am prea cunoscut lumea asta a plantelor. Am fost însă la câteva întâlniri şi forumuri, am făcut un masterat în Viena, şi acolo am cunoscut oameni extraordinari care fac această muncă în horticultură de sute de ani. Chiar am văzut pe perete, la un domn, profesor universitar din Viena, o diplomă sculptată în lemn de stejar din 1804. Bunicii lui făceau grădina de portocali pentru Imperiu, pentru împărăteasă. Am fost foarte impresionat de acea dragoste comună a acestor oameni, indiferent din ce domeniu de activitate proveneau. Adevărul e că şi când vezi plantele, parcă intri într-o cu totul altă lume. Şi atunci am văzut pentru prima dată şi eu că pot creşte în grădinile noastre banani, jujube sau curmală, că goji se descurcă şi creşte extraordinar la noi, fructul sănătos în sine şi nu cel din pungi pe care-l cumpărăm şi-l importăm din alte părţi. Văzând aceste lucruri, şi stând de vorbă cu aceşti oameni extraordinari, am prins şi eu o dragoste profundă pentru lumea plantelor. Având la dispoziţie norocul şi terenul de aici din Bătania, care este o zonă foarte frumoasă, o zonă aproape de Arad, plină de verdeaţă, o zonă liniştită, am ales să-mi creez şi eu o astfel de grădină cu peisaj mirific, o lume minunată. Această grădină are şi un scop informativ pentru toţi prietenii şi cunoscuţii mei, pentru a vedea că şi la noi se poate, şi aici cresc lucruri despre care nu ştiam înainte…

– Ce sfaturi aţi da unui începător care doreşte să-şi creeze o astfel de livadă în propria grădină?

– Sfatul meu este să-şi cunoască în primul rând terenul. Iar apoi să încerce pe rând cu aceste soiuri. Poate să crească şi caişi deosebiţi, pentru că în momentul acesta caisul este unul dintre cele mai apreciate fructe din această zonă a Europei şi poate nu numai. Sunt caişi făcuţi de institutele de cercetări, care fructifică începând din luna mai până în octombrie. Poţi să ai un an întreg caise proaspete pe masă. Dacă în zona noastră suntem încă la generaţia 2 şi 1, vorbim de cireşi foarte mari care fructifică până în august, început de septembrie, în alte zone, cireşi deosebiţi. Putem vorbi despre kaki, fructele foarte apreciate, numite de japonezi fructul zeilor, pot creşte liniştit şi aici. Eu am în grădină 6 soiuri de kaki, două dintre ele dezvoltate de horticultori slovaci şi cehi, care rezistă până la –28 grade C şi fac fructe deosebit de frumoase şi aromate, precum şi alte specii care rezistă până la –30 de grade C. Sunt variante în care poţi să ai nişte fructe extraordinare în propria grădină.

– Necesită în plus ceva aceşti arbuşti exotici faţă de pomii fructiferi cunoscuţi aici?

– În primul rând, un pic de informare şi puţină muncă, multă pasiune şi dragoste. Să nu aveţi impresia că necesită mai multă muncă decât un pom normal. Ca orice plantă, ca să crească trebuie să vorbeşti cu ea, ca şi cu omul, există acea reciprocitate de sentimente. Dacă-i oferi dragoste şi pasiune, ea îţi oferă satisfacţie. Există un fel de intercomunicare, interdependenţă a omului cu natura. Aşa se creează orice livadă. Acolo unde vezi livadă frumoasă strălucitoare, acel om chiar îndrăgeşte natura, comunică cu ea. Şi cred că fiecare dintre dumneavoastră care creşte plante ştie că, dacă vorbiţi cu o plantă şi-i oferiţi dragostea, ea vă oferă satisfacţii.

– Aţi amintit că nu folosiţi soluţii, insecticide şi alte chimicale pentru a stropi livada…

– Nu folosesc perticide, iar în felul acesta pierd mult la cantitatea recoltei, mai ales în domeniul prunelor, piersicilor, nectarinelor, însă calitatea este alta. Ai mult mai puţine fructe decât un pom îngrijit, referindu-mă aici la tot ce ţine de stropire, nu la modul de îngrijire eco şi bio. Şi aici vreau să fac o paranteză legat de faptul că sunt crescute ecologic… Vedeţi că astăzi sunt foarte multe substanţe care se pletează îngrijirii biologice, ceea ce iar este discutabil. Oare toate astea sunt obţinute din ingrediente şi produse naturale? Pentru că toate sunt produse prin nişte căi care necesită un fel de ameliorare a omului, iar este intervenţia omului. Un profesor din Praga îmi spunea că orice intervenţie a omului strică naturalul. Dacă vrei să îngrijeşti o plantă natural, o îngrijeşti cu gunoi şi o stropeşti cu apă. Restul sunt intervenţiile omului, cât sunt ele de bio şi ne-bio asta natura în timp va hotărî.

– Aveţi o livadă de cireşi deosebit de frumoasă. O feriţi de acea insectă care împunge fructul şi-l distruge?

– În general, prin stropiri bazate pe amestecuri de plante. Două stropiri fac în general cu amestecuri din planta anti-cârtiţă, aşa se numeşte. Este planta care se amestecă cu zeamă de tutun, sunt o grămadă de astfel de reţete pe net, care doar alungă dăunătorii, nu-i omoară. Dar ce e cel mai important la o livadă este îngrijirea ei, să o ţii departe de dăunători. Adică încerc încă din primăvară să-i găsesc deficienţele. Pe fiecare pom îl caut la primele rădăcini, nişte fire de rădăcini care se caută în pământ şi în funcţie de acestea pot să-mi dau seama că are carenţe de potasiu, are carenţe de azot, etc. Şi în funcţie de ce lipsuri are acel pom, îi dau gunoiul. Gunoaiele se ştiu fiecare: gunoiul de vacă este bogat în azot, fosforul se găseşte cel mai bine în gunoiul de prepeliţă, cel de cal este echilibrat… Toate acestea sunt cunoscute în general de către horticultori. În funcţie de aceste elemente, încerc să-l hrănesc pe fiecare pom în funcţie de carenţe, întărindu-l. Şi în acest fel, din ce copacul este mai sănătos şi puternic, este mai ferit de boli, rezistă mai bine la boli şi la orice dăunători. Sigur că mai pierzi, mai câştigi, dar în primul rând câştigi în sănătatea ta.

– Ce pomi deosebiţi aveţi în livada „fermecată”?

– Sunt foarte mulţi. Banana nordului sau paw-paw, care este singurul banan care rodeşte în această zonă. Este unul dintre cei mai valoroşi în „Grădina fermecată”. Sunt deci un rând de banani; un rând de jujube, sau curmalul chinezesc, o plantă foarte valoroasă pentru sănătate, care ar trebui să fie crescută de fiecare dintre grădinari; kaki, despre care vă spuneam că sunt fructe care rezistă la noi fără nici o problemă şi fără nici un fel de protecţie specială, trebuiesc doar udate, ceea ce este firesc şi normal; perenaşii, pere cu formă de globuri, cu aroma de piersică şi foarte exotice; migdali; mai multe soiuri de aluni; mai multe sortimente de piersici, vorbesc aici de piersic cu miez roşu, piersicul portocal, un soi slovac care face piersici cu aromă de portocală şi mai sunt cireşi şi caişi. Aici vorbim de caişi cu creştere de până la 4–5 metri şi cu rodire începând cu luna mai şi până în luna octombrie. În „Grădina fermecată” mai am opt soiuri de kiwi şi nişte soiuri mai puţin cunoscute la noi, Eleagnus Multiflora, una dintre cele mai rare şi mai valoroase plante, pentru faptul că fructele sunt extraordinar de valoroase pentru sănătate, datorită unui conţinut de triptolide şi pentru faptul că se cultivă foarte greu. Ea creşte din sămânţă şi îi trebuie doi ani de zile să încolţească. Cred că sunt unul dintre puţinii deţinători ai acestei plante rare.

*

În cele două livezi, soţii Ţică au plantaţi peste două sute de pomi, care le-a adus deja celor doi pasionaţi de grădinărit foarte multe satisfacţii. Totul este realizat din bani proprii şi totul este doar hobby, deoarece ambii au şi alte profesii. Trebuie specificat că în grădina arădeanului sunt soiuri ce nu se găsesc în comerţ. Toate sunt aduse de la universităţi din Europa: Praga, Viena, Bratislava, Milano sau de la horticultori de prestigiu din Europa.

A.B.