 |
| Clasa 9/B |
Liceul meu
Liceul… când auzi acest cuvânt simţi atât de
multe lucruri, toate atât de diferite…
Simţi frica. Frica care te cuprinde chiar din
prima zi, când la deschiderea anului şcolar tu tremuri pe tocurile inuman de
înalte, şi te rogi ca nu cumva să faci o primă impresie proastă. Simţi emoţiile
puternice, când te aşezi în bancă şi doamna dirigintă zâmbind liniştitor se
prezintă împreună cu ceilalţi profesori.
Ai foarte multe speranţe, cum că o să te placă
ceilalţi colegi, că profesorii nu vor fi prea duri, că vei putea ţine pasul cu
temele şi învăţatul şi că te vei integra. Simţi de asemenea şi foamea care te
cuprinde în prima săptămână, atunci când descoperi că mâncarea de la cantină nu
este la fel cu cea făcută acasă de bunica.
Dar cel mai puternic sentiment este bucuria.
Bucuria că ai intrat la liceu, că te-ai mutat de acasă. Şi acest sentiment nu
dispare, ci din contră devine tot mai puternic cu fiecare zi. Atunci când îţi
faci prieteni noi, sau când primeşti o notă bună, când elevii de a 12-a îţi
ştiu numele şi îţi zâmbesc pe holuri.
Aceste lucruri le-am simţit şi eu în prima
lună de şcoală. Şi chiar dacă la început îmi era un pic teamă de liceu, acum
aici mă simt ca acasă. Ba, să vă zic un secret: aş vrea să pot rămâne aici şi
la sfârşit de săptămână, să nu trebuiască să plecăm acasă.
Hajnal
Putin, elevă în clasa a 9-a B
Viaţa în liceu
Hm… Liceul!!! Visul oricărui elev de clasa a
8-a. Pentru început aş vrea să menţionez faptul că LICEUL faţă de şcoala
generală este o mare diferenţă. Este foarte frumos şi spectaculos. Pentru un
elev de clasa a 9-a este mai greu, dar depinde de acel elev cât de comunicativ
şi sociabil este. O lună într-un liceu este asemenea unui peşte în apă, clar cu
un miliard de peşti în jurul lui. Dar să încep mai bine cu începutul.
De prima dată când am păşit în acest liceu
ştiam că aici voi da bacul. Dar cu mici, mari schimbări. Eu Sorana Lile
mă aflu în clasa a 9-a B. Acest liceu, „Nicolae Bălcescu”, este un liceu
român-maghiar situat în Jula. Cu toate acestea am ales acest liceu pentru că
voiam o provocare. E foarte greu pentru că nu ştiu limba maghiară, dar
optimistă, încrezătoare şi cu capul sus, voi încerca din răsputeri să învăţ
această frumoasă limbă. La început eram foarte speriată, în ce priveşte limba,
noii profesori, noii elevi şi noua şcoală. După o săptămână de liceu eram
foarte încântată şi tot încurajându-mă am ajuns până la o lună de liceu. Şi ţin
să vă mărturisesc, acest liceu este uimitor. Sunt foarte încântată de această
instituţie. Profesori prietenoşi, unii colegi mai prietenoşi ca alţii.
Bucătăresele de la cantină gata pregătite să-ţi pună-n farfurie mâncarea
gustoasă, cu un zâmbet larg pe faţă.
Iubesc acest liceu, iubesc profesorii, îmi
iubesc colegii, îmi iubesc diriginta şi cel mai mult îmi iubesc părinţii,
pentru că ei sunt cei care m-au îndrumat spre acest liceu.
Sorana
Lile, elevă în clasa a 9-a B
Comentarii
Trimiteți un comentariu