Discursul domnului Dan Stoenescu, ministrul delegat pentru românii de pretutindeni din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, de la Bucureşti, rostit la aniversarea a 65 de ani de la înfiinţarea revistei "Foaia românească", din Ungaria
Sediul Foii Româneşti şi al
Uniunii Culturale a
Românilor din Ungaria
Gyula
16.01.2016
Stimată doamnă redactor şef,
Stimate domnule preşedinte,
Stimată doamnă primar,
Doamnelor şi domnilor,
Este un privilegiu pentru mine să mă aflu
astăzi aici, în mijlocul dumneavoastră, în capitala românilor din Ungaria,
pentru a sărbători, împreună cu dumneavoastră, cea de a 65-a aniversare a Foii
Româneşti.
65 de ani reprezintă o viaţă de om, iar pe
parcursul acestor ani s-au întâmplat foarte multe lucruri care, într-o oarecare
măsură, au determinat maniera în care comunitatea românească din Ungaria arată
astăzi.
Foaia Românească a fost un martor al
acestor eveniment definitorii pentru românii de astăzi din Ungaria.
Foaia Românească a purtat, în aceşti 65 de ani, mai multe nume, a fost găzduită de oraşe şi sedii diferite, a avut, evident, mai multe colective redacţionale din care au făcut parte intelectuali de marcă ai românilor din Ungaria care au încercat să practice un jurnalism de calitate în limba română şi, nu în ultimul rând, a găzduit numeroase articole semnate de membri ai acestei comunităţi româneşti care şi-au dorit să menţină vie limba, cultura, spiritualitatea şi identitatea românească în această comunitate.
Foaia Românească a devenit, în aceşti 65
de ani, o instituţie a cărei relevanţă depăşeşte cu mult relevanţa individuală
a personalităţilor care au scris, scriu sau vor scrie în acest săptămânal
românesc.
Foaia Românească face parte, în momentul
de faţă, din patrimoniul cultural al românilor din Ungaria. O instituţie la fel
de importantă ca şcoala şi biserica atunci când este vorba despre păstrarea
identităţii unei comunităţi.
Acesta este motivul pentru care nu este
suficient doar să felicităm Foaia Românească pentru activitatea desfăşurată
până acum, ci trebuie să contribuim cu toţii, guvernul ungar, guvernul român şi
mai ales românii din Ungaria, pentru ca
Foaia Românească să aibă un viitor cel puţin la fel de strălucit precum au fost
aceşti primi 65 de ani şi să ne asigurăm că Foaia Românească va rămâne un far
al românismului în Ungaria.
Prezenţa mea, în calitate de membru al
Guvernului României, la acest eveniment este o dovadă a importanţei pe care
statul român o acordă Foii Româneşti, dar este şi o dovadă a grijilor pe care
ni le provoacă neajunsurile financiare cu care Foaia Românească s-a confruntat
în ultimii cinci ani.
În opinia Guvernului român, este o
greşeală reducerea subvenţiei acordate de statul ungar Foii Româneşti, iar
atunci când fac o astfel de afirmaţie nu mă refer la legalitatea deciziei şi
nici nu vreau să creez impresia că mă opun circulaţiei sau apariţiei altor
publicaţii româneşti în Ungaria. Dimpotrivă, le dorim succes şi bugete de sute
de milioane de forinţi. Dar considerăm că folosirea lor ca scuză pentru a
reduce finanţarea acordată Foii Româneşti, care, repet, este deja o parte
esenţială a patrimoniului identitar al românilor din Ungaria, reprezintă, pur
şi simplu, o eroare.
Aceasta este o opinie care se bazează pe
fapte şi nu pe impresii neacoperite de adevăr. De altfel, programul vizitei
mele în Ungaria reprezintă o dovadă a faptului că Guvernul român îşi
argumentează opiniile pornind de la discuţii directe, nemijlocite, cu
interlocutori relevanţi pentru comunitatea românească din Ungaria.
Cu titlu de exemplu, vă pot menţiona că am
avut deja întâlniri foarte utile cu domnul Miklos Soltesz, secretar de stat la
ministerul resurselor umane, doamna Erzsebet Sandor-Sazalay, ombudsman pentru
minorităţi naţionale, membri ai lumii academice de la Budapesta, cetăţeni
români care conduc companii multinaţionale în Ungaria şi Uniunea Culturală a
Românilor din Ungaria, iar după acest eveniment, mă voi deplasa la Micherechi
şi Chitighaz pentru a-i cunoaşte pe românii din aceste localităţi, după care mă
voi întâlni cu un grup de români care au absolvit universităţi româneşti, cu
conducerea Autoguvernării pe Ţară a Românilor din Ungaria, conducerea
Institutului pentru Cercetare al Românilor din Ungaria şi alte asociaţii ale
românilor care locuiesc la Budapesta.
Ştiu că unii membri ai comunităţii
românilor din Ungaria trăiesc adevărate dileme, uneori cu accente
melodramatice, cu privire la rolul diplomaţiei române. Într-o zi, în faţa unei
audienţe semnificative afirmă că prezenţa diplomaţilor români la evenimentele
comunităţii este excesivă şi că ar trebui să existe şi evenimente ale
comunităţii la care diplomaţii români să nu participe, iar într-o altă zi, în
faţa unei audienţe aproape identice, aceeaşi persoană se plânge de faptul că
evenimentele organizate de dumneaei nu se bucură de suficientă atenţie din
partea diplomaţiei române.
Este o dilemă falsă. Diplomaţii români vor
fi mereu prezenţi acolo unde sunt invitaţi şi acolo unde este nevoie pentru a
înţelege mai bine evoluţiile din această comunitate.
Drept urmare, atunci când spunem că
diminuarea subvenţiei acordată de statul ungar Foii Româneşti este o eroare,
este atât o opinie cât şi o constatare bazată pe fapte şi argumente solide.
Este o părere pe care o transmitem, de o manieră firească, aşa cum se cuvine
atunci când ne întâlnim cu parteneri pe care îi respectăm şi cu care ne dorim
să colaborăm, atât autorităţilor ungare, cât şi liderilor relevanţi ai
românilor din Ungaria.
În acelaşi spirit acţionăm atunci când
solicităm partenerilor din Ungaria o finanţare predictibilă a instituţiilor de
învăţământ frecventate de copii românilor din Ungaria, finanţarea
corespunzătoare a mass media în limba română, finanţarea asociaţiilor culturale
a românilor din Ungaria, o finanţare care să acopere nevoile minime de
funcţionare ale Episcopiei Ortodoxe Române din Ungaria şi combaterea
etnobusiness-ului.
Sunt propuneri care se bazează pe o
analiză atentă a situaţiei şi care sunt prezentate partenerilor noştri ungari
cu respectul cuvenit.
Nu dorim să se creadă că ne propunem să
dictăm autorităţilor ungare ceea au de făcut pentru remedierea problemelor cu
care se confruntă românii din Ungaria. Dimpotrivă, noi suntem de părere că
este, în primul rând, interesul şi obligaţia statului ungar să se asigure că
românii din Ungaria îşi păstrează identitatea etnică, culturală, lingvistică şi
religioasă. Statul român poate doar ajuta şi nu-şi doreşte să se substituie
statului ungar. Statul român îşi doreşte să sprijine proiecte menite să
păstreze identitatea românilor din Ungaria în parteneriat cu românii din
această ţară şi cu autorităţile ungare.
Standardele internaţionale în domeniul
protecţiei minorităţilor naţionale confirmă validitatea poziţiei noastre.
Dacă veţi trece în revistă programele
destinate românilor din Ungaria, finanţate de statul român prin diversele sale
instituţii centrale sau locale, veţi constata că acestea au la bază dragostea
faţă de fraţii noştri români din Ungaria şi deplinul respect faţă de statul
ungar.
Sprijinirea artiştilor români care trec
graniţa pentru a-i bucura pe românii de aici, renovarea de biserici şi şcoli,
taberele din România pentru copiii românilor din Ungaria, bursele universitare
oferite etnicilor români din Ungaria, sprijinirea asociaţiilor culturale
româneşti din Ungaria, sprijinirea mass media în limba română şi detaşarea unor
profesori români în Ungaria sunt programe care au la bază aceste două
principii.
Modestia noastră firească ne împiedică să
ne lăudăm în permanenţă cu contribuţiile financiare ale statului român, dar vă
invit pe dumneavoastră să urmăriţi şi acest aspect, pentru că sunt sigur că
veţi constata şi singuri, că este vorba despre un efort financiar mult mai
semnificativ decât se crede în momentul de faţă în comunitate.
Acelaşi spirit de parteneriat şi dragoste
faţă de fraţii noştri români de pe aceste meleaguri au stat la baza hotărârii
guvernului român de a încerca să compensăm, cel puţin parţial, efectele
negative ale deciziei de a reduce subvenţia acordată de statul ungar Foii
Româneşti.
Ştim că, în ciuda ajutorului acordat de
noi, numărul paginilor Foii Româneşti s-a redus şi că unii jurnalişti au fost
nevoiţi să-şi caute alte slujbe. Ştim că nu întotdeauna am reuşit să alocăm
resursele financiare pe care ni le-am fi dorit şi că, de multe ori, maşinăria
noastră birocratică nu s-a mişcat cu viteza dorită.
Totuşi, se cuvine a aminti faptul că nu a
fost statul român cel care a creat această problemă financiară care afectează
Foaia Românească. Statul român nu a făcut decât să încerce să ajute fără a
afecta independenţa editorială a publicaţiei. Criticile la care suntem supuşi,
uneori pe bună dreptate, de Foaia Românească, ne bucură pentru să dovedesc
faptul că s-a înţeles foarte bine că ajutorul acordat de statul român Foii
Româneşti este un gest făcut cu bună credinţă şi respect faţă de jurnalismul
independent.
Cu aceeaşi bună credinţă vă invit pe
dumneavoastră, românii din Ungaria şi pe partenerii noştri ungari, să lucrăm
împreună pentru a reveni la bugetul firesc al Foii Româneşti.
Sper ca acest apel să fie auzit şi ca Foaia
Românească să continue să fie un etalon şi reper moral în viaţa românilor din
Ungaria.
Vă mulţumesc foarte mult pentru invitaţia
de a participa la acest eveniment aniversar şi vă urez La Mulţi Ani!
Comentarii
Trimiteți un comentariu