În urmă cu trei ani am mai scris despre
necazurile pe care le întâmpină în traiului de zi cu zi, din cauza unei noi
legi a statului ungar, două familii de gospodari din Chitighaz, familiile Sarca
şi Cioca, care cresc împreună în jur de 400 de oi, pe lângă vaci şi alte
animale. Acum gospodăriile lor au ajuns din nou în pericol, animalele rămânând
fără loc de păşunat, şi pe de asupra, cei care le cauzează atâta necaz îi
batjocoreşte şi pentru că sunt… români!
Gheorghe Sarca
şi cumnatul său, Teodor Cioca, şi-au mânat zilnic oile să pască pe
păşunea din spatele sălaşului lor, aflat la ieşirea din Chitighaz spre
Medgyesegyháza. Au făcut asta în ultimele două decenii, aşa cum au moştenit de
la bătrânul Sarca. Conform Legii Naţionale a Fondului Funciar din anul 2010,
pentru închirierea terenurilor care sunt proprietate a statului au fost
publicate concursuri. Prima dată concursurile au fost publicate pe termen de
trei ani, iar în luna octombrie a anului trecut ele au fost făcute publice din
nou, însă pe o perioadă de zece ani.
Până să se publice aceste concursuri,
păşunile şi terenurile arabile se puteau închiria de la stat, iar acestea au
asigurat un trai decent pentru mai multe familii de gospodari din sat, care
trăiesc din asta de o viaţă. Însă toate acestea au rămas doar o amintire a
trecutului, pentru că povestea cu oile, cu păşunile şi cu traiul familiilor,
din anul 2013 a ajuns să devină o problemă tot mai mare.
Cu adâncă tristeţe învăluită cu frica zilei
de mâine, cu spaima că nu vor avea ce să dea animalelor de mâncare, cu gândul
că nu-şi vor putea creşte copiii, am fost aşteptată la Chitighaz din nou, să
ascult povestea acestor două familii, cărora li s-a alăturat şi gospodarul Iosif
Iuhas Nagy. Acesta din urmă se ocupă cu creşterea animalelor de când se ştie.
Are 60 de vaci cu lapte, 100 de oi şi alte animale de curte. În această afacere
lucrează cu băiatul său mai mare, însă din ceea ce produc îşi întreţine
familia, plăteşte şcolarizarea în România la doi copii studenţi, mai are un
copil de şcoala generală şi pentru toţi îşi face datoria şi faţă de stat,
achitând asigurările medicale şi impozitele necesare şi fondul de pensii pentru
el şi soţie.
Pentru a-şi asigura traiul, aceşti mici gospodari au
trebuit să-şi înainteze dosarele din nou la Direcţia Parcului Naţional
Criş-Mureş, cu sediul în oraşul Sarvaş, însă în urma concursului recent, au
fost anunţaţi că nu ei sunt câştigătorii. Terenurile pe care de atâţia ani au
păscut oile lor, de acum înainte vor fi luate în arendă de alţi consăteni, unii
dintre ei nici măcar nu au animale. Fostele păşuni ale familiei Sarca şi unele
păşuni şi terenuri arabile ale domnului Iuhas au fost câştigate de Kertész András şi fiul său Oláh Ádám, aceştia dispunând în jur de
100 de hectare de păşune şi alţii de nimic. Din astfel de terenuri a câştigat
peste o sută de hectare şi tânăra Magdolna Otlăcan.
Sistemul de arendare a pământurilor în timp ce, pe
hârtie, scopurile sunt stabilite destul de clar şi pare a fi scrise în
interesul fermelor de familii, în realitate tot procesul de decizii este extrem
de complicat şi de necontrolabil. Spre exemplu, dosarele de concurs nu sunt
publice, precum nici procesul de evaluare. Deci, la anunţarea rezultatelor
nimeni nu poate să ştie de ce tocmai respectivul a câştigat şi nu altcineva.
Răspunsul vine prin poştă, în care scrie două rânduri, cum că cererea lor a
fost respinsă. Cu toate că Legea Fondului Funciar conţine câteva criterii
avantajoase pentru fermele de familii (cum că trebuie să aibă prioritate micile
gazde din localitate şi că o familie poate lua în arendă maximum 300 de
hectare), în realitate se trece uşor cu vederea peste aceste criterii.
Miza însă nu este mică: arendarea se face pentru 10 de
ani, iar câştigătorii se vor putea bucura de un sprijin de peste 60 de mii de
forinţi/hectar din fondul funciar al statului, la păşune ceva mai puţin. Deci,
cine stăpâneşte 100 de hectare de pământ, poate obţine un sprijin de câteva
milioane bune, din care poate trăi fericit zece ani.
Familiile Sarca, Cioca şi Iuhas, precum şi alţii asemenea
lor, nu vor să fie oameni bogaţi, vor doar ca să-şi crească în mod cinstit
copiii şi să aibă unde să ducă la păşunat oile.
Problema este că familiile Sarca şi Cioca au primit în
urmă cu trei ani, când au pierdut primul concurs, un ajutor pentru care a
intervenit, pe lângă Direcţia Parcului Naţional, inclusiv Consulatul General al
României de la Jula. Mai concret, aceste familii au primit un drept de a cosi
primul trifoi pe un teren de 20 ha din proprietatea parcului. Acest drept s-a
pierdut cumva în favoarea familiei Kertész.
Dar
povestea nu se termină aici. În urmă cu trei ani, le-a
sărit în ajutor primăria ca să nu moară oile de foame, cu o păşune de 5 ha şi
una de 7 ha de la un om de bine din sat. Însă pentru a ajunge la aceste păşuni,
oile familiei Sarca trebuie să treacă pe păşunea familiei Kertész, care acum nu le
dă voie. Din acest motiv, s-a ajuns la conflicte şi
ameninţări din partea familiei Kertész şi Oláh, unul din membrii familiei a fost
şi bătut de ei, iar pentru aceasta există şi o plângere
la poliţie.
Sunt discriminaţi zilnic de către aceşti vecini, care îi
ameninţă de câte ori îi vede, chiar dacă ei sunt cei care au pierdut. Familia
Kertész şi copiii s-au mutat în Chitighaz după 1990, cumpărând casa unui unchi
de-al familiei Sarca, iar atunci nu era nici o problemă între ei. Atâta timp
cât se plătea pentru păşune nu a stat nimeni la rând. De când se poate lua bani
frumoşi de la stat, fiecare îşi pune pilele în funcţie pentru a ajunge la o
bucăţică.
Aceste familii de români din Chitighaz, însă, nu este de
ajuns că au fost nedreptăţite, sunt batjocorite de unguri şi pentru că sunt
români, spunându-le „să meargă înapoi în România”, chiar dacă plaiurile natale
le sunt aceste păşuni nenorocite de când e lumea… Unde să plece? Ei aici sunt
acasă!
A.B.
Comentarii
Trimiteți un comentariu