„Principala calitate a unui medic este competenţa profesională” - Interviu cu dr. Ioan Stan, medic ginecolog la Spitalul „Pándy” din Jula

A fi medic reprezintă mai mult decât o simplă meserie, este o adevărată vocaţie. Însă în spatele acestei profesii se ascund mai mulţi ani de muncă asiduă, însumând multe nopţi pierdute, timp liber sacrificat şi studiu intens. Pentru un tânăr absolvent al Facultăţii de Medicină, rezidenţiatul reprezintă o nouă etapă în pregătirea profesională care presupune, pe lângă aprofundarea cunoştinţelor teoretice, punerea efectivă în practică a acestora şi dobândirea abilităţilor necesare pentru a construi o bună relaţie medic-pacient. Despre toate acestea am stat de vorbă cu dr. Ioan Stan, un tânăr român din Jula, originar din Chitighaz, care şi-a dedicat cu dragoste timpul în definitivarea sa ca medic. Actualmente este medic la Spitalul „Pándy Kálmán” din Jula, secţia de ginecologie şi maternitate.

Statul român asigură anual burse pentru tineri etnici români, pentru a studia în România, lucru îmbucurător, de mare ajutor, de care se folosesc mulţi tineri din comunitate, însă nimeni nu le spune acestor tineri despre greutăţile pe care le întâmpină când ajung acolo. Pentru a părăsi familia şi a merge în altă ţară să te pregăteşti pentru viitor este dovada vie a ambiţiei tuturor tinerilor care merg să înveţe la universităţi din România, lucru care oferă însă tuturor o lecţie de viaţă. De aceea am dorit să avem răspunsuri concrete aduse de cineva care le-a trăit acolo din proprie experienţă. Dr. Ioan Stan a terminat medicina în România, fiind bursier al statului român, la Universitatea de Medicină din Oradea.

Atenţie la limba română!

– Ce înseamnă pentru un tânăr român din Ungaria aceste posibilităţi oferite de statul român? Care sunt cele mai mari obstacole pe care tinerii le întâmpină în drumul către o profesie?

– Eu din 1998 până în 2004 am stat la Oradea, unde am urmat cursurile Facultăţii de Medicină, cu bursă acordată de statul român pentru etnici români din Ungaria. Sistemul maghiar de învăţământ este complicat, se intră foarte greu la medicină şi la universităţile bune, astfel bursa pentru tinerii care aleg să meargă în România este un avantaj şi un dar binevenit pentru toţi cei care aleg să meargă în ţara-mamă. Posibilităţile oferite de statul român sunt extraordinare, deoarece înveţi gratuit, ai cazare gratuită (dacă stai la cămin), înveţi perfect limba română, iar după universitate poţi alege să profesezi unde vrei. Însă sunt şi dezavantaje, bineînţeles, lucruri cu care se confruntă fiecare student străin în România. Problemele sunt: cazarea, mâncarea, actele, plus problema folosirii limbii române, chiar şi după anul pregătitor, pe care eu personal îl recomand tuturor viitorilor studenţi. Tinerii bilingvi care pleacă de la noi în România trebuie să ştie că materia e extraordinar de grea, iar acesta este un obstacol greu de trecut dacă limba română nu se ştie bine.

Studiu şi perfecţionare continuă

– Care sunt posibilităţile sau greutăţile pe care le întâmpină un tânăr licenţiat când se întoarce în Ungaria. Se găsesc aici locuri de muncă? Cum aţi obţinut stagiul la spital?

– Sigur că nu fiecare licenţiat, şi aici vorbim de cei care termină medicina, au şansa să găsească imediat un post la spital. Bursierii statului maghiar au căile deschise mai uşor decât cei care trebuie să-ţi facă rezidenţa aici, să-şi traducă diploma de licenţă, etc. Şi aici o să amintesc cum a fost în cazul meu. Mi-am luat licenţa în luna septembrie la Oradea, am depus dosarele la Budapesta şi după două luni mi-a venit o scrisoare în care mi s-a recomandat un curs de pregătire de trei luni la Budapesta, urmat de 4 examene de diferenţă fără de care nu primeşti autorizaţia de profesare a meseriei. După trei luni şi după examenele luate, am mai avut de aşteptat alte 3 luni pentru a obţine numărul de înregistrare şi ştampila, şi doar apoi am putut să mă angajez în Ungaria ca un licenţiat. Pe parcurs mi-am făcut doi ani rezidenţiatul aici în Ungaria, plus încă trei ani am învăţat pentru o nouă specializare de medic ginecolog-chirurg, iar actualmente lucrez pe lângă stagiul de la spital şi în acest domeniu, cu o echipă de chirurgi profesionişti din Budapesta.

La naştere ai dublă responsabilitate

– Dumneavoastră aţi ales ginecologie şi obstretică, o profesie indispensabilă oricărei societăţi, întrucât cel mai comun şi frumos lucru care se poate întâmpla unei familii este să aibă un copil. Naşterea, însă, este pe cât de deosebită, pe atât de complexă şi trebuie supravegheată şi coordonată. Aveţi o meserie destul de grea şi cu responsabilităţi imense în mâinile dumneavoastră. Ce v-a determinat să alegeţi această profesie?

– De la bun început am fost interesat de chirurgie, de aceea am rămas la ginecologie, dar cu un interes mai mare pe partea de chirurgie.

– Ce simţiţi când ajutaţi un copil pe lume?

– O mare bucurie, dar şi o uşurare, pentru că atunci când te angajezi la o naştere eşti responsabil atât de viaţa copilului cât şi a mamei, adică pentru două vieţi. Tot aşa, şi după naştere, răspunzi inclusiv de sănătatea mamei care poate avea complicaţii sau orice alte probleme.

Muncim spre perfecţiune

– Dacă ar fi să faceţi profilul unui medic desăvârşit, cum l-aţi descrie?

– Medic perfect nu există! Şi medicul este om, însă lucrăm să fim cât se poate de pregătiţi, să ne apropiem pe cât posibil de perfecţiune şi trebuie să ştim fiecare, care ne sunt limitele. Trebuie să ţii cont să ştii totul dacă se poate despre un caz sau boala respectivă, să ştii să-i oferi pacientului mai multe alternative de tratament dacă acesta îţi cere, iar dacă eşti un specialist bun acest lucru o să se dovedească prin realizările tale. Tot timpul trebuie să muncim spre perfecţiune. Când crezi că ştii ceva foarte bine, apare altceva nou, necunoscut. Şi medicul este înainte de toate om. Atunci când eşti medic înseamnă a nu uita în nicio secundă că te afli faţă în faţă cu un alt om nu cu o maşinărie sau cu un obiect. Ai de gestionat nu doar cu boala în sine – pe care încerci să o vindeci sau să o ţii sub control – ci cu tot conglomeratul de emoţii negative şi gânduri pe care pacientul le are în acele momente. În funcţie de acestea din urmă se stabileşte de cele mai multe ori succesul medical al specialiştilor.

– La final, le puteţi da câteva sfaturi tinerilor români din Ungaria care doresc să profeseze în acest domeniu pe care dumneavoastră l-aţi ales?

– Trebuie să ştie că bazele puse în universitate sunt foarte importante, însă practica este cel mai important lucru, iar aceasta se poate însuşi prin muncă, multă muncă. Competenţa profesională este principala calitate a unui medic. El trebuie să fie bine pregătit, să aibă cunoştinţe de actualitate în sfera sa de activitate, dar şi suficientă experienţă în tratarea bolii. Practica se dobândeşte după ce profesează, din experienţe, învăţând de la medicii mai bătrâni sau, pur şi simplu, „furând meseria” de la aceştia.

A.B.