De curând am avut ocazia să cunosc o familie
interesantă, armonioasă şi extrem de simpatică, familia Nagy din Jula, în
mijlocul căreia simţi un aer boem, occidental şi multă-multă energie pozitivă. La
origine, membrii familiei Nagy sunt unguri din România, dar după ce au trăit
câţiva ani în Germania s-au stabilit la Jula, aproape de ţara natală, România. Păstrează
legături permanente cu comunitatea românească de aici, nepoţii urmând grădiniţă
şi şcoală românească, şi se pot lăuda cu mulţi prieteni români. Alexandru Nagy, capul familiei este un
nume cunoscut în oraş, în primul rând pentru că este un renumit tehnician
dentar, iar în spatele acestui renume se află nu mai puţin de 42 de ani muncă
serioasă, perseverentă, dar şi multă omenie. Cabinetul său particular din Jula,
Meto-Dent, este acum condus de fiul său Zoltan,
care îşi urmează tatăl lucrând zi lumină umăr la umăr, tată şi fiu.
Toate familiile au o poveste doar a lor…
Este interesant să afli povestea fiecăruia
pentru că totul este atât de diferit şi atât de frumos. Fiecare om are
bucuriile şi tristeţile sale, iar secretul în viaţă este să găseşti o abordare
veselă a tuturor problemelor şi tristeţilor. Îmi permit să cred că la familia
Nagy există această abordare, plus un echilibru excelent între tradiţional şi
modern. Când apeşi soneria de la intrare, întotdeauna proprietarii te întâmpină
cu un zâmbet cald şi primitor. În curtea casei, frumos amenajată cu plante
exotice, doamna Ana Nagy, te
întâmpină primitoare, şi toate aceste lucruri nu vin întâmplător… sunt de
origine ardeleni. Viaţa lor nu a fost tocmai uşoară. Dintr-o încăpăţânare,
soţii Nagy, cu copiii încă mici, au luat calea Occidentului şi au început viaţa
de la zero, în Germania. Domnul Alexandru şi-a dedicat viaţa meseriei sale de
tehnician dentar şi precum multe mii de specialişti din România şi-a încercat
norocul în Germania unde a şi reuşit, însă viaţa le-a rezervat şi altceva.
– Noi nu am plecat din România pentru că am
căutat ceva mai bun, ci pur şi simplu pentru că nu aveam libertate, ne-au
privat de libertate, nu ne-au mai dat paşapoarte, ne-au minţit foarte mult şi
odată, dintr-o încăpăţânare, am luat decizia să plecăm, ne-a mărturisit doamna
Ana. Nu a fost uşor, cu doi copii mici şi două valize să începem viaţa într-o
altă ţară. Am stat un an în Germania în lagăr, în scurt timp am avut şi eu şi
soţul loc de muncă şi ne-a mers bine. Din anumite motive, nu am primit azil
politic, soţul a zis că nu o să minţim că suntem nemţi dacă nu suntem, pentru
că nu voia mai târziu să aibă din cauza asta copiii de suferit. Aşa că fiind
maghiari, printr-o convenţie între oraşele înfrăţite din Germania şi Ungaria,
am primit o ofertă de a veni la Jula şi ne-având încotro am acceptat. Aşa
suntem azi aici. În România nu mai aveam nimic, părinţii ne-au vândut casa, nu
mai aveam acte, nu mai aveam nimic. Ne-am făcut paşapoarte consulare la
consulatul României de-acolo, a trebuit să dovedim că avem bani pentru casă şi
pentru trai. Ajunşi la Jula, în anul 1997, după zece ani de Germania, am reuşit
să cumpărăm aici proprietatea în care locuim şi azi. Aici ne-am instalat cabinetul
de tehnică dentară, cu aparatura completă adusă din Germania.
Când îţi faci meseria cu plăcere, devii inevitabil un model
Domnul Alexandru Nagy este un model în primul
rând pentru fiul său Zoltan, ceea ce explică de altfel cum a ajuns să practice
şi fiul această meserie şi au dezvoltat împreună o afacere de familie. Domnul
Sanyi, cum îl ştiu prietenii apropiaţi şi clienţii, consideră că implicarea
este cuvântul-cheie:
– Lucrând în businessul propriu, motivaţia şi
dorinţa de reuşită sunt mai mari, iar scopul comun este bunul mers al afacerii,
lucru pentru care este nevoie de calitate. Eu zic că la noi calitatea este pusă
pe primul plan. Înainte de toate trebuie să ai dragoste pentru ceea ce faci. Băiatul
meu este de dimineaţa până seara în cabinet aşa de mult iubeşte meseria asta.
Trebuie să fii înarmat până în dinţi cu răbdare şi perseverenţă. Cine nu posedă
aşa ceva nu poate fi un bun tehnician, întrucât a face o lucrare necesită timp,
este lucru migălos. Apoi este importantă încrederea pe care trebuie să le-o
inspiri pacienţilor şi colaboratorilor. De asemenea, este fundamental să faci
echipă bună cu medicul stomatolog. Este nevoie de spirit de management şi de coordonator.
Avem contracte cu o firmă din Germania şi lucrăm cu stomatologi tineri de aici,
foarte profesionişti, care au făcut universitatea în România şi e foarte
important ce spun: sunt foarte, foarte buni, ştiu meserie adevărată! Băiatul
meu a furat meseria de la mine, dar s-a specializat în Germania şi trebuie să
recunosc că e mult mai bun decât mine. Eu acum, la vârsta de 68 de ani, după 42
de ani de experienţă, îl ajut şi îl admir, şi mă bucur de fiecare reuşită a sa
şi de fiecare moment petrecut alături de el…
Armonie şi înţelegere în familie
Pentru armonia familiei sarcina cea mai grea o
are doamna Ana care ne-a mărturisit:
– Suntem o familie obişnuită care se
mulţumeşte cu puţine lucruri şi nu încercăm să apărem neapărat în vizorul
tuturor. Mă bucur că reuşim împreună să îmbinăm armonios atât viaţa de familie
cât şi cea de serviciu, deoarece atelierul soţului şi al fiului meu sunt acasă.
Pe parcursul anilor am reuşit să construim o familie armonioasă şi stabilă,
fiind mereu împreună şi cu familia aproape. Cred că datoria femeii este să vrea
ca în casă să fie căldură sufletească, pace, ordine şi disciplină. De multe ori
este nevoie să intru şi în rolul de şef, când suntem toţi împreună, când vin
copiii acasă, nepoţii, sau la mesele în familie când suntem mulţi, cineva
trebuie să facă şi disciplină, să nu-i lase pe toţi de capul lor. Însă atunci
suntem cei mai fericiţi când suntem toţi aici şi povestim. Într-o familie
atunci poate să fie armonia perfectă când toţi avem de spus ceva, când povestim
şi ne iubim. Avem şi trei nepoţei care sunt bucuria noastră. Nepoţica cea mai
mică este a fetei care stă la Viena şi o vedem mai rar, dar cu atât suntem mai
bucuroşi când ne întâlnim. Nepoţeii din partea fiului nostru stau lângă noi şi
învaţă la şcoala românească din Jula, lucru de care suntem foarte mulţumiţi,
pentru că eu şi soţul am dori ca nepoţii să ştie limba română şi tradiţiile în
care noi am fost crescuţi. Noi ca bunici facem ce ne stă în putinţă pentru a-i
învăţa limba română, ne petrecem vacanţele cu ei în România, îi ajutăm şi le
aducem prieteni de joacă români când avem ocazia. Ambii noştri copii vorbesc
limba română foarte bine, iar acest lucru le-a adus până acum doar foloase în viaţă.
Anca
Butar
Comentarii
Trimiteți un comentariu