Ziua de 24 august, a Anului Mântuirii
2016, va rămâne înscrisă cu durere în sufletele și conștiințele credincioșilor
ortodocși români din Ungaria și în special a celor din Jula, dar și a cadrelor
didactice de la Școala Generală și Liceul Românesc „Nicolae Bălcescu” din acest
oraș, prin trecerea la cele veșnice a doamnei Elena Olteanu (născută Lâmotă), mamă iubitoare și preoteasă model a
părintelui Florin Olteanu din
Chitighaz, dar în același timp dascăl de vocație și profesoară foarte
talentată, iubită și apreciată de toți elevii și colegii săi, de la această
instituție de învățământ.
Elena Olteanu a văzut lumina zilei în
24 aprilie 1974 și a trăit prima parte a vieții în comuna sa natală,
Vladimirescu, din județul Arad, în aceeași localitate ca și cel care mai
târziu, în 1993, avea să îi devină tovarăș de viață pentru următorii 23 de ani și
căruia i-a fost întotdeauna aproape, la bine și la greu, până în ceasul mutării
sale din această lume.
Din anul următor, 1994, o nouă
responsabilitate și chemare le-a încununat viața și rostul, prin hirotonia pr. Florin
Olteanu, a soțului ei, ca preot paroh la Chitighaz, una dintre localitățile cele
mai importante ale comunității românești din Ungaria.
Între 1988–1992 a urmat cursurile
Liceului Chimic din Arad, iar mai apoi pe cele ale Facultății de Teologie
Litere, din cadrul Universității Oradea (1993–1997) și ale Facultății de
Jurnalistică Engleză, de la Universitatea de Vest „Vasile Goldiș” din Arad
(2001–2006), precum și un Master în Limba Română, la Universitatea de Stat
„Aurel Vlaicu” din Arad (2007–2009), care i-au desăvârșit formarea profesională
și i-au determinat drumul de dascăl de vocație, pentru viitor.
Dumnezeu le-a dăruit două fiice, pe Maria, născută în 1998 și pe Andreea, născută în 2001, care au
întruchipat în mod fericit calitățile și trăsăturile caracteristice ale celor
doi părinți, cărora le-au făcut cinste și le-au adus întotdeauna în suflete
multă bucurie și lumină.
În anul 1997 și-a început temporar activitatea
de cadru didactic la Liceul Românesc din Jula, iar din 2004 și până în prezent a
predat la acest liceu, cu multă însuflețire și competență profesională, ore de
limba română și engleză, cultura și civilizația românilor, dar și ore de
religie, știind să câștige atenția și prețuirea elevilor ei, prin munca desfășurată
și prin talentul de care a dat dovadă, dar și prin dragostea față de oameni și
bunătatea sufletului său.
Între 2002–2004, alături de alți
colegi, a scris mai multe articole, în calitate de jurnalist și colaborator al
publicației săptămânale „Foaia românească”, iar din 2008 și până în 2016, în
paralel cu profesiunea de dascăl, a întocmit mai multe materiale pentru revista
de copii „Licurici” a Liceului Românesc din Jula.
În semn de apreciere și recunoaștere
pentru activitățile de pregătire a elevilor, a fost distinsă în mai multe
rânduri cu premii din partea Ministerului Învățământului și Culturii, de la
Budapesta (2007, 2008, 2009).
Începutul anului 2016 a adus o schimbare
majoră în viața doamnei preotese și profesoare Elena Olteanu, printr-o suferință
neașteptată și nebănuită care i-a marcat existența și i-a așezat viața într-o
nouă dimensiune, pe care și-a asumat-o cu o tărie de caracter exemplară și o
încredere neclintită în purtarea de grijă a Bunului Dumnezeu.
În pofida tuturor eforturilor și
străduințelor depuse de familie și de medici în această perioadă, precum și a
speranțelor celor care au cunoscut-o, starea sănătății sale nu a mai revenit
niciodată la măsurile așteptate, ci și-a urmat cursul știut, iar în dimineața
zilei de 24 august, împărtășită cu Sfintele Taine, a părăsit lumea aceasta și a
pășit în lumea veșniciei, pe calea care duce către Împărăția Cerurilor.
Înmormântarea Elenei Olteanu a avut
loc pe 28 august 2016, la cimitirul Parohiei Vladimirescu, din Arhiepiscopia
Aradului.
Bunul Dumnezeu și Mântuitorul nostru
Iisus Hristos, Cel Care S-a Răstignit și a Înviat, pentru noi, oamenii și
pentru a noastră mântuire, Izvorul vieții și Stăpânul Lumii și al Întregului
Univers, să îi primească sufletul în Împărăția Sa, dimpreună cu toți cei care
din veac au bineplăcut Lui, dăruindu-i iertare de păcate și veșnică pomenire, să
înmulțească rodul muncii și ostenelilor sale binecuvântate, iar pe cei întristați
să îi mângâie și să îi întărească, păstrând neștearsă memoria și amintirea sa!
Veșnica ei pomenire, din neam în neam!
Cu multă prețuire și recunoștință și cu rugăciune înălțată
către Bunul și Preamilostivul Dumnezeu, pentru odihna sufletului ei,
† Siluan
Episcopul
Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria
Comentarii
Trimiteți un comentariu