Avem prea puţine monumente dedicate lui Mihai Eminescu

Anul trecut, tot aşa la mijloc de ianuarie, în numărul 3 al revistei noastre, am publicat un articol despre localităţile din Ungaria care au străzi ce poartă numele lui Mihai Eminescu. Aceste localităţi sunt: Jula, Micherechi şi Chitighaz. Acum ne-am propus să aruncăm o privire în jurul nostru şi să vedem câte monumente, busturi sau plăci dedicate lui Eminescu avem aici, la noi, în Ungaria. Din păcate, am constatat că prea puţine. Ar fi loc pentru mai multe…

Bustul lui Eminescu în curtea ICR Budapesta

În Ungaria, primul bust al lui Eminescu a fost inaugurat în curtea Institutului Cultural Român din Budapesta (atunci: Centrul Cultural al României), pe 15 ianuarie 1993, la doar câteva luni de la inaugurarea acestei instituţii (pe 8 octombrie 1992), fiind donat de către judeţul Bihor din Oradea, prin domnii Viorel Horj, director al Direcţiei pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural Naţional Bihor şi Constantin Mălinaş, directorul Bibliotecii judeţene „Gheorghe Şincai” Bihor. Directorul Centrului Cultural al României de la Budapesta în acele vremuri era regizorul orădean Ioan Ieremia, care mai târziu a fost director al Teatrului Naţional „Mihai Eminescu” din Timişoara.

Al doilea bust Eminescu, la Apateu, donat tot de bihoreni

Primul bust al poetului Mihai Eminescu într-un sat locuit de români în Ungaria se găseşte în Apateu, în curtea bisericii ortodoxe. Acesta este darul fostului rector al Universităţii din Oradea, prof. dr. ing. Teodor Maghiar, fiind dezvelit şi sfinţit în ziua de 4 noiembrie 2000, de către Episcopul românilor din Ungaria în acea vreme, Preasfinţitul Sofronie Drincec. Atunci, în acel an 2000, toţi românii din lume sărbătoreau Anul Eminescu, împlinindu-se 150 de ani de la naşterea Luceafărului poeziei româneşti. Dorinţa cea mare a preotului paroh din Apateu, pr. Origen Sabău, a fost ascultată şi împlinită de orădeni, prin rectorul Maghiar, dr. Cornel Durgheu, decanul Facultăţii de Arte din Oradea şi realizatorul lucrării, conf. Ilarion Voinea. „Aflându-ne în faţa acestui bust al lui Eminescu, care s-a ridicat la noi la Apateu, simţim nevoia să ne închinăm în semn de preţuire adâncă”, a spus la inaugurare pr. Origen Sabău.

O piatră şi o placă pe strada Eminescu din Micherechi

Au trebuit să treacă 14 ani ca să mai asistăm la o dezvelire de placă memorială Eminescu în Ungaria. S-a întâmplat pe 15 ianuarie 2014, la Micherechi, unde la iniţiativa unor locuitori, Primăria satului a aşezat la capătul străzii Eminescu o piatră de …, cu o placă memorială pe care scrie: „Mihai Eminescu – 1850–18889 – Fiecare popor şi fiecare epocă/ Stă pe umerii vremurilor trecute”. „Azi pentru noi, locuitorii comunei Micherechi, e o mare zi de sărbătoare, când îi inscripţionăm numele şi memoria acestui mare geniu în inima comunei noastre. Putem spune că s-a împlinit un vis de mult dorit al locuitorilor de pe strada Eminescu, fiindcă iniţiativa a fost a lor”, a spus la inaugurare primăriţa Margareta Tat. În mod ciudat, şi în spatele acestui monument Eminescu stau persoane din judeţul Bihor din România, dar de această dată nu din Oradea, ci din Beiuş: piatra de marmură pe care e aşezată placa memorială Eminescu a fost dăruită de către Primăria din Beiuş prin primarul Adrian Domocoş.

O placă Eminescu pentru Capela ortodoxă din Budapesta

La inițiativa Universității de Vest „Vasile Goldiș” din Arad, Liga Culturală Română a dăruit, în ziua de 12 iunie 2016, Capelei ortodoxe române din Budapesta o placő memorială dedicată aniversării a 150 de ani de la debutul în revista „Familia” din Pesta a poetului Mihai Eminescu. Locul de destinaţie a plăcii memoriale va fi pe faţada Capelei, care însă şi în acest moment este în curs de renovare, astfel că se aşteaptă ca placa Eminescu să fie aşezată pe clădirea din strada Holló în lunile următoare, după finalizarea lucrărilor de renovare a fațadei.

În încheiere, o mică anecdotă

Deoarece în introducerea acestui articol ne-am referit la faptul că ar mai fi loc în Ungaria, în localităţile românilor de aici, de monumente dedicate poetului naţional român Mihai Eminescu, vă împărtăşim o mică anecdotă ce s-a întâmplat acum câţiva ani la şcoala din Micherechi. Ţinând o şedinţă de „redacţie” cu micii jurnalişti de la această şcoală, autori ai revistei şcolare „Păpăruga”, i-am rugat pe copii să se gândească şi să-mi spună cel fel de sculpturi, busturi, plăci memoriale au în sat la ei. Ca să-i ajut, am început să enumerăm monumentele pe care i-am rugat să le fotografieze şi să le caute povestea, ca să putem scrie despre acest subiect în următoarea revistă. Copiii au înşirat: bustul lui Bălcescu, placa povestitorului Vasile Gurzău, placa dansatorului Gheorghe Nistor şi a muzicantului Teodor Covaci… O fetiţă, în gură mare:

– Bustul lui Eminescu!

– Cum? Ce? Unde?, o întreb nedumerită.

– Păi, acolo, în centrul satului, în faţa bisericii ortodoxe!, îmi spune ea hotărâtă.

– Chiar?, zic. Acela e Sf. Ştefan al ungurilor!

– Aaaa, da? Eu tot timpul credeam că acela e Eminescu. Pentru că despre el tot învăţăm la şcoală…

De multe ori se adevereşte că cei mici sunt mult mai deştepţi decât noi, adulţii.

Eva Şimon