Un subiect ce
revine în discuţie din când în când, dar tot mai rar şi tot mai slab argumentat:
de ce nu se pot prinde posturi TV româneşti în Ungaria? Chiar mai are cineva
nevoie de aşa ceva? Rezolvarea se tergiversează aşa de mult, încât majoritatea
a renunţat deja să mai vadă Tezaur
folcloric duminică la prânz sau să afle ştiri din ţara-mamă în limba
română. Decât să supărăm pe cineva sau să deranjăm, mai bine înghiţim şi
această găluşcă…
Odată cu
trecerea de la semnalul analog la digital, au dispărut programele TVR din
ofertele reţelelor de TV din localităţile noastre de pe lângă graniţă, astfel
că de câţiva ani buni românii din Ungaria nu mai pot urmări niciun post de
televiziune din România. Se mai uita cineva la ele? Se pare că nu mulţi,
deoarece scandal sau supărare mare nu a rămas în urmă. Extrem de puţini au fost
cei care au cerut în continuare aceste posturi, au sunat în stânga şi în
dreapta, au încercat să găsească o soluţie, trăgând la răspundere până şi AŢRU
de ce nu face ceva pentru rezolvarea acestei situaţii. Au trecut ani buni de
atunci. Fără niciun rezultat.
După ce luptele individuale ale abonaţilor cu
propriile lor servicii de TV au eşuat, unii au solicitat ca Autoguvernarea pe
Ţară să intervină şi să caute o soluţie. De ce AŢRU? S-ar crede că „aleşii”
noştri cunosc paragraful 49 al Legii pentru Naţionalităţi, prin care se asigură
dreptul naţionalităţilor de a prinde canale de televiziune publică în limbile
lor materne, iar statul se obligă să contribuie – prin contracte internaţionale
– la recepţionarea serviciilor audiovizuale din ţările-mamă.
E adevărat, de
mai bine de un an, Comisia mass-media a AŢRU a încercat din nou să atragă
atenţia asupra acestei probleme, însă fără rezultate concrete. Acum se pare că
a apărut o luminiţă la capătul tunelului. Dar numai pentru cei din Jula. Un
important serviciu de telecomunicaţie vrea să intre pe piaţa din acest oraş. O
singură promisiune are deocamdată: va difuza programul televiziunii locale
maghiare, Gyula TV. Acestui serviciu de telecomunicaţii vor să i se adreseze
acum atât AŢRU, cât şi Autoguvernarea Românească din Jula pentru a introduce
„măcar un singur post românesc de televiziune” (citat din propunerea AŢRU).
Părere personală: trebuia să cerem măcar zece posturi, ca să primim unu. Aşa
mi-e teamă că vom primi… nici jumătate. Am o presimţire pesimistă. Dar să nu am
dreptate…
Dacă cerem
puţin sau, cum de obicei facem noi, nu cerem nimic, nu deranjăm pe nimeni.
Rămânem invizibili. Renunţăm singuri, fără să ne forţeze cineva, până şi la
drepturile noastre asigurate prin lege. Mentalitatea noastră laşă ne va afecta
însă viitorul. Ştiu, sună patetic. Când zic asta nu mă refer doar la renunţarea
la posturile TV din România, ci în general la toate problemele legate de
supravieţuirea noastră ca naţionalitate română în Ungaria. Suntem laşi, oportunişti, avem
mentalitate de slugi, suntem total lipsiţi de principii. Unii vorbesc despre
comunitatea de români „istorici” din Ungaria doar la timpul trecut, pentru ei
mai există eventual mici enclave nesemnificative, care poate mai merită
cercetate din punct de vedere etnografic, antropologic, şi atât, nimic mai
mult.
Cine-şi mai
aminteşte că până acum câţiva ani televiziunile locale din Jula şi Bichişciaba
au difuzat ştiri şi emisiuni în limba română despre comunităţile locale? Aţi
auzit că ar fi făcut cineva scandal pentru încetarea acestora? Linişte totală.
Chiar nu ne pasă???
Eva Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu