„Predarea este cam singurul lucru pe care știu să-l fac foarte bine și îmi și place” - Convorbire cu Szabó Zsolt, noul lector al Catedrei de română a Universității de Științe din Seghedin
Universitatea
de Științe din Seghedin a decis numirea lui Szabó
Zsolt ca lector de limba română începând cu anul universitar 2017/2018.
Szabó Zsolt, în vârstă de 34 de ani, este născut la Gheorgheni, în județul Harghita,
și are limba maternă română. S-a format exclusiv la instituții de învățământ
românești la Miercurea Ciuc, Târgu Mureș, Cluj, București și Craiova. Este
doctor în filologie, obținându-și recent doctoratul cu disctinția Magna cum
laude la Universitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș. A predat timp de 14 ani
literatura română la Colegiul Tehnic „Batthyány Ignác”
din Gheorgheni numai pentru elevi de naționalitate maghiară, la Seghedin însă
întâmpină o nouă provocare – predă limba română pentru tineri de naționalitate
română din Ungaria și „basic romanian” pentru studenți străini care se află în
orașul de pe Tisa cu bursă Erasmus Plus. Profesorul Szabó Zsolt a fost
invitatul emisiunii radiofonice „O voce românească”.
– Pentru început, v-aş ruga să ne prezentaţi
un CV al dumneavoastră. Veniţi din Secuime, de la Gheorgheni, dar limba maternă
a dumneavoastră este limba română…
– Am venit din
localitatea Gheorgheni, am 34 de ani, sunt proaspăt absolvent al unui doctorat,
la Univesitatea „Petru Maior” din Târgu Mureș, am predat la Colegiul Tehnic „Batthyány
Ignác” timp de 14 ani la ciclul liceal, la clasele 9–12. Predarea este cam
singurul lucru pe care știu să-l fac foarte bine și îmi și place.
– Ați predat la clase de limbă maternă maghiară?
– Da. Am considerat că
întotdeauna un loc de muncă trebuie să fie în primul rând o provocare, pentru a
avea parte de rata aceea de succes, pentru care încercăm în fiecare zi să fim
mai buni și mai buni, și mai buni. Nu este ușor să predai româna la elevi care
au ca limba maternă limba maghiară, dar nu este imposibil.
– Mai ales în Secuime nu este ușor, nu?
– Da.
– Sau s-a schimbat situația în ultimii 20 de ani, să zicem?
– Nu știu cum era în urmă cu
15 ani situația, în schimb eu am observat că s-a schimbat pe parcurs. O
schimbare în bine, pentru că atât sistemul, cât și autoritățile din Secuime pun
un accent mai mare pe predarea, învățarea limbii române. Nu mai există, sau cel
puțin eu nu am mai întâlnit, mentalitatea de genul „noi nu avem nevoie de limba
română pentru că noi suntem unguri, sau noi suntem secui”. Am înțeles că a fost
cândva și această mentalitate, însă nu mai cred că există așa ceva. Ne aliniem
la standardele europene, nu?
– Să ne întoarcem la dumneavoastră. Spuneați că limba dumneavoastră maternă
este cea română, dar aveți nume unguresc. Vă numiți Szabó Zsolt. Ne explicați vă rog?
– Bineînțeles. Este o situație
cel puțin bizară, pentru că în mediile românești toată lumea se miră că vorbesc
românește și am nume unguresc, iar în mediul unguresc la fel, același lucru. Am
fost crescut în comuna Voșlobeni, de lângă Gheorgheni, de către părinții mamei
mele. Bunica din partea mamei era româncă. Am crescut acolo până la vârsta de șase
ani, așadar am însușit limba română în proporție de 100%. La noi în casă se
vorbea și limba maghiară, însă părinții mei au decis să merg la școală la secția
de limba română. În Gheorgheni există un singur liceu, cu predare în limba
română. Am fost elev al Liceului Teoretic „Sfântul Nicolae”, pe urmă la
facultate am ales la fel secția română-engleză, și apoi toate formele de învățământ
pe care le-am absolvit au fost în limba română. Limba maghiară am învățat-o cu
ajutorul părinților, al prietenilor, al colegilor și, nu în ultimul rând, în
mod autodidact, pentru că dacă voiam să citesc un anumit text trebuia să-mi
sacrific timp mai mult pentru a înțelege cuvintele, pentru a le traduce. Însă
la noi în zonă sunt mulți în astfel de situaţii. Eu cred că există o barieră la
un moment dat, o barieră pe care, dacă nu o poți trece, rămâi blocat între cele
două limbi.
– Asta se întâmplă foarte des și în comunitatea românească din Ungaria...
Familie aveți?
– Da, am o familie foarte
frumoasă, formată dintr-o soție, ea este profesoară la Colegiul Tehnic „Batthyány
Ignác”. Acolo ne-am întâlnit, acolo ne-am cunoscut. Avem o fiică, Zsanett, de
opt ani, ea este o pianistă în devenire. Azi pășește în clasa a doua în mod
oficial, fiind prima zi de școală. Suntem o familie mică, o familie fericită… Am
venit singur aici, pentru că am căzut de comun acord cu soția mea să aleg a-mi
deschide viziunea, de a-mi face o altă viziune asupra predării limbii române și
a alege acest post de la Seghedin. Să știți că aveam emoții, pentru că nu știam
ce mă așteaptă. Nu știam cum va fi, nu știam ce fel de oameni mă așteaptă aici.
Aveam emoții uriașe, pentru că știam că am doar de predat limba română aici și
atât. Însă am avut un șoc în sens pozitiv, pentru că toată lumea de la
Seghedin, începând cu doamna Mihaela Bucin, şefa Catedrei, până la colegii de la Catedră, inclusiv redacția de la
radio „O voce românească”, domnul prof. Gheorghe Petrușan, am întâlnit oameni deschiși, ajutători, așa
îi văd eu acum, care își doresc să integreze și pe altcineva în comunitatea
lor. Aici am găsit prietenie și pe această cale vă mulțumesc la toți.
– De ce ați decis să vă înaintați dosarul pentru acest post de lector?
– Am văzut anunțul de la Institutul Limbii Române din București și am
decis ca în anul școlar următor să fac și altceva, dintr-un alt punct de
vedere. Și astfel mi-am întocmit dosarul, am participat la concursul organizat
de ILR, am fost mai mulți pe post, nu a fost ușor, însă am ajuns să fiu eu
lectorul de la Seghedin și mă bucură foarte mult acest fapt.
– Cu ce planuri ați sosit?
– Sper să las urmă de bunătate
și sunt singur că și alți oameni vor păși după mine. Îmi doresc să realizez
toate sarcinile, lucrurile pe care le voi face aici în Seghedin cât mai bine,
cât mai corect pentru toată lumea.
– În Ungaria anul universitar a
început deja. Care este situația cu studenții?
– Studenți nu avem foarte mulți, însă acei studenți puțini pe care îi
avem sunt silitori, m-am întâlnit cu fiecare pe rând. Sunt dornici să învețe
limba română. Avem studenți din mediul bilingv din Ungaria, din Micherechi și
Jula, și, ca surpriză, s-au prezentat și studenți din Franța, Israel, Rusia,
Italia. Sunt studenți veniți cu bursă Erasmus Plus, și își doresc să învețe
limba română.
– Ce o să predați la Catedră?
– La Catedră predau deja
fonetică și fonologie, noțiuni de gramatică, noțiuni de limbă și comunicare,
tot ceea ce ține de limba română. Literatură nu predau deocamdată, acasă am
predat numai literatură, aici este o experiență nouă.
Iulia Kaupert
Comentarii
Trimiteți un comentariu