Revista ştiinţifică trimestrială REGIO, editată de Institutul
de Cercetare a Naţionalităţilor din cadrul Academiei Maghiare de Ştiinţe a
publicat în numărul 3/2017 un studiu referitor la influenţa purtătorilor de
cuvânt ai naţionalităţilor asupra ordinii de zi a Parlamentului de la
Budapesta. Articolul semnat de politologul M.
Balázs Ágnes, cu titlul „Szólnak a szószólók?” („Cuvântă purtătorii de
cuvânt?”) trage câteva concluzii care ar putea da de gândit pentru alegerile
viitoare: în marea majoritate a cazurilor o problemă este mai degrabă rezolvată
atunci când ajunge în competenţa unui parlamentar cu origini de naţionalitate,
decât de către un purtător de cuvânt care nu are drept de vot; interpelările
purtătorilor de cuvânt ai naţionalităţilor sunt foarte reduse la număr, fapt
care se datorează şi restricțiilor referitoare la posibilitatea acestora de a
lua cuvântul doar când e vorba de vreun subiect legat direct de naţionalităţi.
Odată cu apariţia instituţiei purtătorilor de cuvânt ai naţionalităţilor au
crescut în primul rând cheltuielile bugetare necesare acestei comisii de
parlamentari.
Articolul semnalează de la bun
început că problema reprezentanţei parlamentare a naţionalităţilor din ţară a
apărut ca o necesitate imediat după schimbarea sistemului, soluţionarea
acesteia s-a putut înfăptui numai după adoptarea Legii electorale din 2011. Această
lege cuprinde însă nişte condiţii cărora nicio naţionalitate nu a putut face
faţă la alegerile din 2014, astfel nici una dintre cele 13 naţionalităţi nu are
parlamentar cu drepturi depline, ci doar aşa-numiţi „purtători de cuvânt”
(szószóló), care nu au drept de vot, funcţionează doar în cadrul Comisiei
pentru Naţionalităţi şi pot lua cuvântul la şedinţele plenare doar când este vorba
de vreo problemă legată de naţionalităţi.
Cercetarea a comparat perioada electorală
2010–2014 cu cea de acum în ceea ce priveşte numărul interpelărilor şi
întrebărilor legate de naţionalităţi, precum şi faptul dacă a crescut sprijinul
financiar acordat naţionalităţilor de când există instituţia purtătorilor de
cuvânt.
Cum se face că doar românul tace?
În ultimii trei ani de ciclu
electoral, din 6 mai 2014 şi până pe 8 mai 2017, în Parlament au fost rostite
în total 20.575 interpelări ale deputaţilor sau purtătorilor de cuvânt. Din
acest total, doar 126 de interpelări au sosit din partea purtătorilor de cuvânt
al naţionalităţilor. Tabelul alăturat prezintă numărul intervenţiilor plenare
ale fiecărui reprezentant în parte. Codaşul listei este reprezentantul
românilor, Traian Kreszta, care în
primii trei ani de mandat nicio singură dată nu a luat cuvântul la şedinţele plenare
ale Parlamentului.
Menţionăm că faţă de situaţia din 8
mai a.c., până la ora actuală (24 octombrie 2017), numărul total al interpelărilor
naţionalităţilor a crescut la 144, deoarece neamţul Ritter a mai vorbit de 9 ori, slovena Kissné de 3 ori, sârbul Ljubomir
de 2 ori, iar slovacul Fuzik,
bulgarul Varga şi ucraineanca Hartyanyi au mai vorbit o dată, precum
şi românul Kreszta a avut o luare de cuvânt în ziua de 4 octombrie 2017. În
acest fel, noi, românii i-am ajuns în urmă pe ţigani, în privinţa numărului de
interpelări parlamentare (n.red.).
Singura luare de cuvânt a lui Kreszta n-a fost despre noi
În ziua de 4 octombrie, Parlamentul
de la Budapesta a dezbătut în şedinţă plenară Raportul pe anul 2016 al
Ombudsmanului pentru drepturile fundamentale cetăţeneşti, referitor la
activitatea acestuia şi a adjuncţilor săi, printre care se află şi cel
responsabil cu drepturile naţionalităţilor. Traian Kreszta a transmis poziţia
Comisiei Parlamentare a Naţionalităţilor, care a apreciat că Ombudsmanul şi
adjuncţii săi au desfăşurat o activitate consistentă, cu rezultate remarcabile.
Acesta a trecut în revistă în special câteva dintre activităţile adjunctului dr. Szalayné dr.
Sándor Erzsébet,
care a rezolvat în cursul anului trecut cu 50% mai multe
cazuri legate de respectarea drepturilor naţionalităţilor, a întreţinut relaţii
strânse cu organizaţiile naţionalităţilor, a făcut numeroase vizite la toate
cele 13 naţionalităţi, etc.
N-ar trebui să fie purtătorii de cuvânt un exemplu și o încurajare pentru
folosirea limbii materne?
Revenind la studiul realizat de
politologul M. Balázs Ágnes, acesta a analizat şi limba în care purtătorii de
cuvânt ai naţionalităţilor au luat cuvântul. Reprezentanţii romilor şi ai armenilor
au vorbit numai în limba maghiară, pe când cei mai mulţi şi-au început
discursul în limba maternă trecând apoi la cea maghiară. Reprezentantul
slovenilor este singurul care a avut un discurs ţinut în totalitate în limba sa
maternă. Politologul maghiar subliniează că vorbirea în limba naţionalităţilor
în Parlament este foarte rară, având în primul rând doar un rol de a atrage
atenţia.
În încheierea studiului, M. Balázs Ágnes consideră că ar fi necesar de cercetat în viitor şi activitatea Comisiei
Parlamentare a Naţionalităţilor. Pentru a trage concluzii mai elocvente,
analiza ar trebui reluată şi la încheierea acestui prin ciclu parlamentar al
purtătorilor de cuvânt.
E. Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu