Săptămânalul românilor din Ungaria, cu un trecut de mai
bine de o jumătate de secol, și-a început oficial activitatea la data de 15
ianuarie 1951, în urma unei necesități de a crea o revistă doar a comunității
românești de pe aceste meleaguri. În ciuda vremurilor tulburi prin care a
trecut revista, având parte atât de clipe grele, dar cu timpul și de momente de
neuitat, în zilele noastre „Foaia românească”, un ziar cu o tradiție transmisă
de la o generație la alta și cu rădăcini adânci înfiripate în pământ, reprezintă
unul dintre cele mai importante promotoare ale limbii și tradițiilor românești
din aceste regiuni ale Ungariei.
Pentru mine, „Foaia românească” înseamnă, în primul rând,
a spune mereu cu mândrie și fără prejudecăți că „Da! Sunt român/româncă!”, având
curajul de a te valida de fapt ca națiune, a spune cu sinceritate ce ești tu cu
adevărat, cui aparții de fapt, de ce ești ceea ce ești, și aici fac referire la
faptul că oriunde ai fi în lume să nu îți fie rușine sau jenă că faci parte din
acest popor măreț, cu povarele sale bune și rele deopotrivă, pentru că sângele
nu se schimbă niciodată în apă.
La redacția „Foaia românească” am dat de oameni minunați,
cu visuri mărețe, cu dorința de a lupta pentru supraviețuirea acestei comunități,
iar ce este poate cel mai important, am dat de gândire și grai pur românesc.
Este acel loc unde tradiția se îmbină perfect cu modernismul, unde a vorbi
limba noastră dulce nu este doar un vis, este locul unde nu-i nevoie de a
folosi „google traducere” sau „google fordito” pentru a putea ține o simplă
conversație pe o temă anume și a nu te lovi de bariere lingvistice.
„Foaia românească” este acel loc din orașul Jula, undeva
pe malul Crișului, unde toate ideile cu specific românesc sunt binevenite și
sprijinite pe măsura posibilităților. Unde a fi jurnalist tânăr aduce după el o
groază de avantaje și satisfacții, experiențe ce nu se pot obține în viața de
zi cu zi, fără a avea un gram de intuiție și devotament. Este acea instituție,
unde a vorbi în limba română este ceva cu totul normal, neieșit din comun,
deseori aici având loc numeroase manifestări culturale cu rol educativ.
„Foaia românească” reprezintă acea locație, unde ori de câte
ori treci pragul ești primit cu brațele deschise, stând mereu la dispozițita
persoanelor care vin cu intenția de a descoperi moștenirea lăsată de strămoși
generației de acum, sau pur și simplu pentru a se familiariza cu comunitatea
românească de aici. Totuși este poate una dintre redacțiile care pun preț mai
mult pe calitate decât pe cantitate, dând dovadă mereu de profesionalism și
devotament în munca pe care o depun zi de zi, ca românii din Ungaria să fie la
curent cu toate evenimentele ce se petrec în cadrul comunității, precum și în țara-mamă
România.
De când sunt colaborator la revista „Foaia românească” nu
pot spune decât gânduri frumoase despre această instituție, pot spune că sunt mândru
că pot face parte din această echipă, plină cu oameni excepționali și sufletiști,
dornici de schimbare, cu speranța într-un viitor mai colorat, cu o limbă mai
românească.
Din această cauză am ales eu „Foaia românească”.
Andrei
Sebastian Csiplo
Comentarii
Trimiteți un comentariu