Anul Centenar a adus o abundenţă de
noi informaţii, atât în spaţiul publicistic tipărit sau online, cât şi în cel
digital, legate de momentul istoric al Marii Uniri a românilor în anul 1918. S-au
scris şi s-au publicat nenumărate articole, cărţi, albume pe acest subiect,
s-au realizat filme documentare, emisiuni televizate şi la radio, s-au creat
zeci sau poate sute de pagini noi pe internet cu imagini, cu date şi cu poveşti
despre Unirea românilor. S-au căutat urmaşi ai celor 1228 de delegaţi de la
Marea Adunare Naţională din 1 Decembrie 1918, s-au depănat amintiri şi s-au
făcut noi şi noi cercetări pe această temă.
Cu toate că şcolarii români din
Ungaria nu învaţă la orele de istorie despre participarea strămoşilor lor – din
localităţi cum sunt Bedeu, Peterd, Vecherd, Micherechi, Chitighaz, Jula,
Bătania, Cenadul Unguresc şi Budapesta – la istoricul eveniment de la Alba
Iulia, în studii şi cărţi scrise de către cercetători români din Ungaria şi din
România, în presa vremii, atât în cea maghiară cât şi în cea română, ei sunt
pomeniţi cu numele. Despre unii ne-au rămas în urmă doar numele, despre alţii
şi povestea vieţii lor, datorită noilor cercetări în arhive locale.
Din localităţile din Ungaria de azi au participat peste 30 de delegaţi
Bedeu: George Mureşan, econom
Bătania: Mihai Nicoară, proprietar
Budapesta: Alexandru Vaida-Voevod, medic, om politic şi parlamentar, dr. Ioan Erdelyi, avocat, dr. Iuliu Mezei, director de fabrică, Ioan Mihuţ, cojocar, Septimiu Popa, inginer, Ioan F. Negruţiu, inginer, George Popoviciu, student, Dumitru Antal, student, Traian Popoviciu, student, Veturia Leucuţia, student, Sabin Manoilă, student, Eugen Savu, student, Andrei Crăciun, student, Iosif Lobonţiu, student
Cenadul Unguresc: Romul Nestor, preot ortodox
Chitighaz: Ioan Iosif Ardelean, preot
ortodox, Valeriu Magher, învăţător, Petru Santău, Vasile Gros şi Petru Bujigan,
economi
Jula: Mihail Mărcuş, avocat, Teodor
Suciu, Teodor Silaghi, Moise Gomboş şi
Petru Chereşlădan, proprietari
Micherechi: Nicolae Rocsin, preot ortodox, protopop de Tinca, Teodor Pătcaş, econom
Peterd: Teodor Pătcaş, preot şi jurist
Vecherd: Ioan Bodor, econom şi Victor
Domocuş, proprietar
 |
| Ilie Mişcuţia |
Ilie Mişcuţia:
„…Şi eu am fost la Alba Iulia”
Fost-a ziua de 1 decembrie 1918, ziua când a răsărit soarele dreptăţii şi
libertăţii, al bucuriei şi unităţii poporului român. Depănat pe caierul unei
istorii de două ori milenară, actul de o nespusă măreţie şi deosebită
importanţă de la Alba Iulia a fost o necesitate istorică, o împlinire a celui
mai scump ideal: unirea tuturor românilor sub un singur stindard: tricolorul
românesc.
Am trăit pe viu aceste momente. Eram tânăr, plin de entuziasm, împărtăşind
cu toată fiinţa marea dorinţă a românilor, unirea Ardealului cu România. Peste
ninsoarea celor optzeci de ani de viaţă şi în ajunul unui apus demn şi senin,
retrăiesc cu aceaşi emoţie grandoarea zilei de 1 decembrie 1918. (…)
Sunt încredinţat că niciodată Alba Iulia nu a văzut atâta lume. Ziua de 1
decembrie 1918 a strâns pe platoul cetăţii lui Mihai peste o sută de mii de
ţărani, muncitori, intelectuali, reprezentanţi ai românilor din toate colţurile
Transilvaniei. Câtă fâlfâire de tricolor românesc! Clopotele celor două
biserici ortodoxe chemau pe toţi la slujba „reînvierii naţionale", iar
bisericile s-au dovedit neîncăpătoare pentru oceanul de suflete ortodoxe
române. Locţiitorul de mitropolit, Ioan I. Papp, episcopul Aradului, la
otpustul Sfintei Liturghii, cu glasul cutremurat de emoţie şi cu ochii scăldaţi
în lacrimi, a adăugat: „şi a înviat şi neamul românesc din Transilvania",
cuvinte de foc care n-au lăsat nici un ochi neumezit.
Nu pot uita momentul când Vasile Goldiş a citit proiectul de rezoluţie prin
care se făcea cunoscută aprobarea unanimă pentru Unirea Transilvaniei cu
România. Acest moment a emoţionat până la lacrimi. Întreaga suflare românească
de la Alba Iulia s-a cutremurat de bucuria marelui eveniment: toţi fraţii vor
fi de acum înainte sub scutul unui singur drapel, tricolorul românesc! Uitând
de oboseală, frig şi foame, toţi am trăit clipe de neuitat. Suferinţele
îndurate de-a lungul a mai multor veacuri au fost uitate. Nimeni nu avea ochi
pentru trecut, ci numai pentru ziua de mâine. Cei ce votaserăm Unirea ştiam că
ne reîntoarcem acasă cu satisfacţia împlinirii visului de aur al românilor, că
suntem purtătorii bucuriei, că de acum vom trăi, noi şi copiii noştri, într-o
ţară liberă, românească. Ştiam că nu vom mai auzi niciodată şi de la nimeni
cuvinte de batjocură. Mi-a fost dat să trăiesc aceste clipe şi mulţumesc lui
Dumnezeu că m-a învrednicit să fiu martorul zilei de 1 decembrie 1918.
(A apărut în: Mitropolia Banatului,
1978, Nr. 10–12, p. 651–654)
Să nu-i uităm!
Dragi cititori, dacă aveţi
fotografii sau poveşti, cunoaşteţi întâmplări sau aţi auzit de la părinţi
despre aceşti peste 30 de delegaţi ai românilor din Ungaria de azi la Marea
Adunare Naţională de la Alba Iulia, vă rugăm să le împărtăşiţi şi cu noi,
trimiţându-le la adresa redacţiei noastre. Suntem convinşi că încheierea Anului
Centenar nu înseamnă un capitol încheiat al istoriei noastre, ci continuarea
cercetării şi cunoaşterii trecutului nostru românesc.
Eva Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu