22 iul. 2011

Excursie imaginară prin istoria şi cultura românilor

Dragi cititori,
Vă invităm la o excursie mai puţin obişnuită prin Budapesta, pentru a depista acele urme care dovedesc existenţa culturală a românilor în capitala ungară. Ne va călăuzi istoricul Maria Berényi, care ne va propune, de fiecare dată, un imobil, o casă, care a aparţinut unor români din Budapesta, care au avut merite importante în păstrarea şi sprijinirea limbii şi culturii româneşti. Vă adresăm rugămintea de a încerca să le recunoaşteţi, să vă documentaţi ce reprezintă respectiva imagine şi să ne împărtăşiţi şi nouă concluzia la care aţi ajuns, scriindu-ne la adresa electronică: foaia@foaia.hu

Splendidul şir de palate clasiciste din fosta Piaţă Kirakodó (azi, Piaţa Roosevelt) din Budapesta, constituia o expresie clară a tendinţei de afirmare a noii pături de negustori, industriaşi, bancheri trăitori în capitala ungară a secolului al 19-lea. Printre aceştia, îl regăsim pe contele de origine aromână, Ioan Naco. După ce Ioan Naco, în 1833, cumpără de la angrosistul Deron Antal o clădire impozantă în această piaţă, îi adaugă încă două etaje, sub comanda arhitectului Pucher József, rezultând astfel cel mai impozant palat privat din Pesta. Arhitecţii Podului cu Lanţuri au locuit în acest palat, arhitectul podului, Adam Clark însuşi aici a terminat proiectul de construcţie. De asemenea, aici a locuit între 1835–1836, marele pictor romantic maghiar, Barabás Miklós, cel care a pictat cunoscutul portret al lui Emanuil Gojdu. La etajul întâi al imobilului a avut sediu temporar şi Asociaţia Ştiinţifică Ungară (Magyar Tudós Társaság). Palatul a rămas în proprietatea familiei Naco aproape patruzeci de ani. În 1880, Ioan Naco l-a vândut Societăţii de Asigurări Gresham. Palatul Naco a fost demolat în 1903. În locul lui s-a construit, în anul 1906, după planurile lui Quittner Zsigmond, palatul în stil art nouveau Gresham, care există şi astăzi, fiind una dintre cele mai valoroase clădiri din Budapesta.
Palatul lui Naco deţinea cele mai vaste spaţii de locuit din Budapesta (12 mii de metri pătraţi), ţiglele unicat cu care era acoperit proveneau din fabrica Zsolnay iar vitraliile au fost concepute de Róth Miksa. În 1912, sediul Consulatului Român la Budapesta se afla în acest palat, la etajul al doilea.
Strămoşii familiei Naco proveneau din Macedonia şi au ajuns în sudul Ardealului trecând prin Ţara Românească. Imensa lor avere se datora comerţului cu porci şi furnizării de muniţie în timpul campaniilor militare turceşti şi franceze. Numele primului strămoş cunoscut este Cristoforos Dionisos Nacos, înnobilat în Ungaria cu numele de Nákó, ca proprietar al moşiilor de la Sânnicolau Mare şi Marienfeld (Szentmarja). Familia Naco a fost timp îndelungat una dintre familiile influente în Pesta şi Viena. Strămoşii sosiţi din Macedonia, Cristofor şi Chiril, s-au stabilit la Viena dar au achiziţionat terenuri în comitatul Torontal, la Teremia şi Sânnicolau Mare. Cei doi fraţi Naco primesc diplomă nobiliară în 1784, unde este specificat şi numele moşiei: Nagyszentmiklósi (de Sânnicolau Mare). Peste puţin timp, familia se scindează în două ramuri: Naco Nagykomlósi (de Comloşul Mare, în Banat) şi familia Naco Nagyszentmiklósi (de Sânnicolau Mare).

Întrebare:
Numele Naco se leagă şi de un vestit tezaur. Unde şi când a fost descoperit acest tezaur şi unde se află el în prezent?

Prima revistă românească de cultură şi ştiinţă a apărut la Tipografia de la Buda, în 1821, cu titlul „Biblioteca Românească", şi a fost redactată de Zaharia Carcalechi, autor de origine macedoromână.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...