29 iul. 2011

Excursie imaginară prin istoria şi cultura românilor

Dragi cititori,
Vă invităm la o excursie mai puţin obişnuită prin Budapesta, pentru a depista acele urme care dovedesc existenţa culturală a românilor în capitala ungară. Ne va călăuzi istoricul Maria Berényi, care ne va propune, de fiecare dată, un imobil, o casă, care a aparţinut unor români din Budapesta, care au avut merite importante în păstrarea şi sprijinirea limbii şi culturii româneşti. Vă adresăm rugămintea de a încerca să le recunoaşteţi, să vă documentaţi ce reprezintă respectiva imagine şi să ne împărtăşiţi şi nouă concluzia la care aţi ajuns, scriindu-ne la adresa electronică: foaia@foaia.hu

Palatul Academiei Ungare se află în piaţa Roosevelt, din Pesta. Familiile macedoromâne au contribuit din plin, cu donaţii, la realizarea lui. Academia Ungară nu avea un sediu permanent în anii 1850. Academicienii se întruneau încă la Bratislava, iar la Pesta, Academia închiria câteva săli din palatul Naco. În 1859 s-a iniţiat o colectă publică, la apelul lansat de contele Dessewffy Emil, preşedintele Academiei din acel timp. Însă, chiar înainte de începerea colectei, pe data de 14 august 1858, un baron de origine macedoromână, a donat optzeci de mii de forinţi, aceasta fiind prima şi cea mai mare donaţie pentru ridicarea edificiului Academiei. Pentru recunoaşterea meritelor sale, în 1858, baronul a fost ales membru al conducerii Academiei Ungare. Acelaşi macedoromân a susţinut teatrul naţional ungar, acordând subvenţii chiar şi pentru institutul de pensii al teatrului. A susţinut material colecţia de numismatică a Muzeului Naţional, precum şi pe pictorii maghiari Izsó Miklós şi Barabás Miklós.
Strămoşii acestui macedoromân de importanţă capitală în cultura maghiară, sosiseră de la Moscopole încă în timpul Mariei Tereza. Erau negustori, în special de bumbac şi tutun turcesc, activitate din care au făcut o avere considerabilă. Din averea adunată, au construit o imensă bancă. În 1818, familia macedoromână primeşte titlul de nobil în Ungaria, din 1832 titlul de baron în Austria. Numele baronului despre care e vorba s-a păstrat pentru posterioritate şi datorită faptului că a fost cel mai asiduu susţinător al proiectelor contelui Széchenyi István. A cumpărat multe moşii în Ungaria, întinderea lor totală făcea concurenţă domeniilor conţilor de Eszterházy. Avea palate în Viena, la Paris şi pe Canale Grande, în Veneţia. A sprijinit şi Academia grecească din Atena, a asigurat funcţionarea Observatorului astronomic din capitala Greciei. De asemenea, a sprijinit material multe evenimente de binefacere şi numeroase iniţiative culturale în Ungaria. Găsim numele lui printre sponsorii Muzeului Naţional, ai Teatrului Naţional, ai Cazinoului Naţional, ai bazilicii Sfântul Ştefan, dar şi printre fondatorii şi sponsorii unor orfelinate, creşe, spitale, bănci, societăţi de asigurări. I s-a decernat titlul de cetăţean de onoare în Buda, Arad şi Seghedin. Numele său rămâne înscris şi în lumea literară şi ştiinţifică, de exemplu prin editarea ziarului Budapesti Szemle. De asemenea, el era mecenatul şi abonatul publicaţiilor româneşti din Pesta şi din Viena. Printre cele mai impunătoare construcţii din Budapesta, la care acest baron de origine macedoromână şi-a adus contribuţia, este Podul cu lanţuri. Această adevărată operă de artă îşi îndeplineşte prin veacuri misiunea istorică, aceea de a uni cele două oraşe surori: Buda şi Pesta. Pe pilonul podului s-a încrustat cu litere de aur numele lui Széchenyi – şi, alături, pe merit, şi cel al macedoromânului.

Întrebare: care este numele acestui baron macedoromân?

Pe moşia familiei nobilului Nacu de la Sânnicolau Mare a fost descoperit, în anul 1799, pe 3 iulie, un valoros tezaur. Comoara a fost găsită de către ţăranul sârb Nera Vuin, pe când săpa o groapă în curtea casei. Tezaurul este compus din 23 de obiecte din aur, în greutate totală de peste 10 kilograme. În prezent, se află la Kunsthistorisches Museum din Viena.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...