În această vară două tabere pentru copii români, cu tradiţie de mai mulţi
ani, nu se vor organiza. Prima este tabăra de dansuri populare româneşti din
Micherechi, la care luau parte zeci de copii români şi îşi însuşeau timp de o
săptămână paşii de bază ai dansurilor strămoşilor lor. Cealaltă tabără este cea
de iconografie de la Jaca, unde preotul ortodox din sat le transmitea copiilor
participanţi, români şi maghiari, taina pictatului icoanelor pe sticlă, îi
învăţa rugăciuni şi îi ducea pentru o zi în excursie în România la vreo
biserică sau mănăstire ortodoxă. Cele două tabere au încetat să se mai
organizeze nu din neglijenţa organizatorilor, ci din motive de nefinanţare a
proiectelor înaintate la Fondul Wekerle de la Budapesta.
Acest Fond central, în anul 2012 sprijină trei tabere „româneşti”: una la
Macău, alta la Medgyesegyháza şi a treia la… Sepsiszentgyörgy, adică la Sfântu
Gheorghe din judeţul Covasna, România. Solicitantul din Sf. Gheorghe, „Plugor
Sándor” Művészeti Líceum a cerut 458 de mii ft (şi a primit 400 de mii) pentru
o tabără de artă şi păstrare a tradiţiilor în… Erdély. Ne îndoim că din cei
circa 1400 de euro se vor păstra tradiţiile româneşti. S-ar putea ca acest
proiect să fi ajuns din greşeală administrativă pe lista taberelor româneşti,
ar fi interesant totuşi de ştiut dacă şi sursa fondurilor e în altă parte sau
s-a luat din fondul destinat comunităţii româneşti din Ungaria. Iluzii nu avem.
Răspuns sincer nu vom primi niciodată.
Revenind la celelalte două tabere, Autoguvernarea Românească din
Medgyesegyháza a cerut 400 de mii ft şi a primit exact cât a cerut pentru o
tabără de limbă şi de cunoaştere a poporului. (Reamintim că la recensământul
din 2001, în orăşelul Medgyesegyháza cu 4098 locuitori doar 9 persoane s-au
declarat de naţionalitate română.) E adevărat că de atunci s-a introdus la
şcoala locală învăţarea limbii române ca limbă străină şi-i un lucru frumos
că-i învăţăm pe copiii unguri să „rupă” şi ei două vorbe în româneşte, precum
la fel merită toată lauda cei care prezintă frumuseţile României pentru
străini, dar toate astea poate nu ar trebui făcute din fonduri destinate acelor
puţini români din Ungaria, care mai vor să-şi păstreze limba maternă şi tradiţiile
strămoşeşti.
În aceste zile, 45 de copii din Macău iau parte la o tabără de zi. Organizatorul
şi aici este Autoguvernarea Românească locală, care a solicitat de la Fondul
Wekerle pentru tabăra de zece zile suma de 538.216 ft şi a primit 523.216 ft.
Primăria din Macău a mai completat această sumă cu 560.000 ft. Deci, tabăra din
Macău se organizează din peste un milion de forinţi! Câţi copii români sunt în
tabără? Ne putem închipui din moment ce din aceşti bani este plătit şi un
translator, iar gluma spusă de consulul din Seghedin la deschiderea taberei a
fost înţeleasă numai după ce a fost tradusă în limba maghiară. Acesta s-a dus
să le vorbească pruncilor despre diplomaţie, despre relaţiile româno-maghiare,
şi văzând atâtea feţe încremenite, s-a gândit să-i înveselească puţin pe copii.
Nu prea i-a ieşit.
Tabăra de la Macău se organizează dintr-o sumă enormă. O sumă enormă mai
ales dacă ne gândim că ea nu va avea niciun rezultat. Copiii participanţi doar
vor mânca o dată pe zi, poate vor vizita vreo grădină zoologică sau vreun
ştrand, dar nu se vor alege cu nimic românesc. Nu vor şti să danseze româneşte,
nu vor învăţa să picteze icoane româneşti şi, probabil, nu vor şti nici în
continuare să salute sau să mulţumească în limba română. Poate nici nu se vrea.
Cu astfel de iniţiative pe cine păcălim? În primul rând, pe copii şi pe părinţii
lor. În al doilea rând, opinia publică. Iar pe noi ne facem de ruşine.
Eva Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu