SCRISOARE PASTORALĂ LA SĂRBĂTOAREA NAŞTERII DOMNULUI – 2014

Iubitului cler, cinului monahal şi drept-măritorilor creştini din Sfânta şi de Dumnezeu păzita Episcopie Ortodoxă Română din Ungaria, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, prin Fiul Său Cel Unul Născut, mai înainte de veci, iar mai pe urmă, Întrupat din Fecioara şi prin harul Preasfântului Său Duh, iar de la noi părintească dragoste şi frăţească îmbrăţişare!


“Hristos se naşte, slăviţi-l! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-l!, Hristos pe pământ, înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul!” (Catavasiile Naşterii Domnului, Cântarea I).

Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,

Cu aceste cuvinte, noi, creştinii ortodocşi, ne-am pregătit pentru Întâmpinarea Praznicului Naşterii Domnului încă de la începuturile Postului Crăciunului, îndemnându-ne unii pe alţii să luăm aminte la Cel Care vine în lume şi la ceea ce oferă El lumii, să fim atenţi la un eveniment existenţial ce ni se adresează nouă, tuturor şi este de o importanţă capitală pentru viaţa şi rosturile întregii lumi. Şi anume, ne referim la venirea lui Dumnezeu la noi, oamenii, la Naşterea Sa în cetatea Betleemului, care aduce bucurie, dar şi la felul în care ea a avut loc.
Dacă este vorba despre Dumnezeu, ne-am fi aşteptat poate ca El să vină în lumea aceasta în chip măreţ şi impunător, să îşi arate forţa şi să îl depăşească în măreţie, bogăţie şi putere chiar şi pe cel mai mare şi mai puternic dintre toţi oamenii. Să arate că El este mai tare decât toţi.
Şi totuşi, noi, creştinii ortodocşi, am învăţat deja, de mai bine de două mii de ani, că nu a fost aşa, că Dumnezeu a binevoit să îşi arate puterea şi lucrarea Sa într-un mod cu totul neaşteptat de către noi, prin Naşterea unui Prunc plăpând, dintr-o Fecioară Curată, într-o iesle simplă, dintr-o peşteră săracă, din cetatea Betleemului.
Cum ar putea cineva să înţeleagă un astfel de Dumnezeu? Şi totuşi, pentru cel ce crede, pentru cel care a cunoscut măcar şi în parte felul de a fi şi modul de a lucra a lui Dumnezeu, toate acestea nu i se par a fi semne de neputinţă, sau nebunie, ci dimpotrivă, o înţelepciune mai presus de înţelepciunea lumii acesteia (I Cor. 1, 25), o manifestare a puterii lui Dumnezeu, Care este cu adevărat Stăpân peste toate, chiar dacă nu face caz cu necesitate de puterea Sa şi mai presus de orice, este o dovadă a iubirii părinteşti a lui Dumnezeu faţă de om, în condiţiile cele mai modeste, mai umile şi mai sărace ale existenţei sale. Ele ne arată cu adevărat un Dumnezeu Căruia îi pasă de oameni şi pe care îi iubeşte, Căruia nu îi este ruşine să vină în mijlocul lor şi să se asemene cu ei, să trăiască întru totul asemenea lor, dar fără să săvârşească vreodată măcar şi un singur păcat.
Acesta este Dumnezeul nostru şi de aceea ne bucurăm şi noi, astăzi, de Naşterea Sa.

Dreptmăritori creştini şi creştine,

De fapt, toţi oamenii din societatea contemporană aşteaptă şi ei Crăciunul şi se bucură în felul lor de această perioadă specială din timpul anului, după cum o dovedesc şi anumite gesturi şi declaraţii ale lor: aprinderea unor brazi înalţi cu mii şi zeci de mii de luminiţe, în pieţele centrale ale marilor oraşe ale lumii, atmosfera feerică creată de jocuri de lumini, în aceleaşi locuri, care atrag atenţia şi impresionează pe orice trecător, numeroasele accesorii legate de împodobirea pomului de Crăciun, pe care le găsim în oricare mare centru comercial în care intrăm.
În acelaşi timp, însă, ne dăm cu toţii seama că lumea în care trăim nu este nici pe departe o lume paşnică şi sigură, o lume aşa cum este dorită ea de Dumnezeu şi de sufletul oricărui om iubitor de pace, ci zvonuri de conflicte majore şi nenumărate tulburări par să ameninţe echilibrul destul de fragil stabilit de mai multe decenii între marile ţări şi puteri din Europa şi din întreaga lume. Iar acestea nu pot să aducă bucurie şi siguranţă pentru nici un om care este direct interesat de ceea ce se întâmplă în jurul lui.
“Slavă întru cei de sus, lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” cântau îngerii din ceruri la vremea când se năştea Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Luca 2, 14) şi o vesteau păstorilor, pe care îi îndemnau să meargă să se Închine Acestuia, Care se va face Mântuitorul lumii întregi. Dar tot atunci, regele Irod se tulbura de vestea adusă lui de magii din îndepărtatul Orient şi trimiţându-şi ostaşi, a dat poruncă să fie ucişi toţi pruncii din cetatea Betleemului, de doi ani şi mai în jos (Matei 2, 16), ca să se asigure că va fi luată şi viaţa Celui de care se temea că va ajunge să îi ia şi locul, ca Împărat al lui Israel.
Deşi din multe puncte de vedere ni se pare că societatea modernă a progresat foarte mult şi trăim într-o lume mai performantă, cu mult mai multe posibilităţi, care ne uşurează viaţa, în fond sufletul omului şi nevoile lui fundamentale sunt acelaşi, iar bătălia cea mai importantă pentru fiecare dintre noi rămâne la fel de actuală şi de greu de purtat şi ea se referă la tot ceea ce trebuie să facă fiecare, în mod concret, pentru a-şi mântui sufletul său. Mântuirea omului nu vine însă, din forţa armelor, din dezvoltarea economică a ţărilor în care trăim şi din frumuseţea realizărilor moderne ale tehnicii, ci din relaţia personală a fiecărui om cu Cel Născut în cetatea Betleemului acum două mii de ani pentru a ne fi nouă Mântuitor (Luca 2, 11), din felul în care vom şti să cultivăm credinţa în Dumnezeu în sufletele noastre şi dorinţa de a ne asemăna Lui.
Viaţa noastră, trăită după modelul vieţii lui Hristos, care nu a fost scutită de nenumărate încercări şi a trebuit de multe ori să facă faţă răutăţilor celor mai mari care se pot sălăşlui în sufletele unor oameni şi să existe în această lume, această urmare şi împreună-petrecere a noastră cu Hristos este lucrul cel mai de preţ pentru fiecare dintre noi, cei care vom dori, la rândul nostru, să ne mântuim sufletele noastre.

Iubiţi credincioşi şi credincioase,

Mulţi sunt şi astăzi cei care luptă pe faţă contra credinţei în Bunul Dumnezeu şi mai ales contra Bisericii Dreptmăritoare a lui Hristos şi vor să arate cu insistenţă că anumite lipsuri ale lumii în care trăim se datorează în primul rând existenţei Bisericii. Sunt şi astăzi oameni care cred, de pildă, că ora de religie nu ar trebui să îşi aibă locul împreună cu alte materii în lista disciplinelor pe care le învaţă elevii la şcoală, sau că icoanele ar trebui să dispară din locurile publice, acolo unde ele există, dar şi din vieţile oamenilor. Sunt şi astăzi unii care cred că Hristos ar trebui să fie scos din sufletele oamenilor, ca să Îi ia locul alte lucruri şi principii “mai bune” şi mai conforme cu ideologiile moderne ale societăţii contemporane, care chipurile l-ar face pe om mai liber şi mai fericit.
Să nu ne amăgim, însă, fraţilor şi să nu cădem şi noi în aceeaşi ispită în care a căzut regele Irod sau mulţi alţi oameni, dintre mai marii-lumii, sau dintre oamenii de rând, care au crezut că pot şi au vrut să trăiască fără Dumnezeu. Doar prin ei înşişi.
O viaţă trăită fără Dumnezeu, chiar şi într-o lume modernă şi performantă, ca cea în care trăim, nu poate să îi aducă omului, creat după chipul lui Dumnezeu, fericirea, nu poate să îi ofere toate lucrurile după care el însetează cu adevărat. Oricât de multe averi ar deţine omul în această lume, există riscul cert ca el să nu fie totuşi fericit. Pentru că fericirea şi mântuirea omului nu stau, cu siguranţă, în averile pe care el le deţine sau le poate aduna şi în această privinţă avem nenumărate mărturii în Sfânta Scriptură a Noului şi Vechiului Testament. Cu toţii avem nevoie de anumite lucruri, ca să putem trăi, dar ele nu sunt singurul lucru important din viaţa noastră. Iar Dumnezeu ştie că avem nevoie de ele şi El ni le dăruieşte la timpul potrivit, în primul rând ca rod al muncii noastre, dar şi în alte feluri. El îi dă fiecăruia pâinea cea de toate zilele şi tot ceea ce îi trebuieşte (Matei 6, 11; Luca 11, 3).
Însă lucrul cel mai de seamă pe care Îl dăruieşte Dumnezeu omului de astăzi şi din toate timpurile, este mântuirea sufletului. Iar pe aceasta, El a câştigat-o cu un mare preţ, cu preţ de sânge (Colos. 1, 14, 20; Efes. 1, 7) şi anume, prin Jertfa Răscumpărătoare de pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, care a şters toate păcatele oamenilor şi a dăruit celor care cred în El viaţa cea veşnică.
Să ne bucurăm aşadar, şi noi astăzi, de lucrul cel mare care s-a petrecut în cetatea Betleemului acum două mii de ani, să ne bucurăm împreună cu îngerii şi cu păstorii, cu magii de la Răsărit, care au înţeles importanţa evenimentului şi au venit de la mari depărtări să se închine şi ei, aducând daruri Pruncului Născut, cu Dreptul Iosif şi Fecioara Maria, care au fost oameni aleşi ai lui Dumnezeu şi să nu luăm drumul şi partea lui Irod.
Hristos se naşte şi astăzi în cetatea Betleemului, ca să fie lumii Mântuitor şi El se poate naşte din nou şi în peşterile cele sărace ale sufletelor noastre. Steaua cea luminoasă care i-a condus pe magi, să fie aşadar lumină călăuzitoare şi pentru sufletele noastre, ca să putem să mergem şi noi, cu credinţă şi nădejde mare, să-L vedem, să-L cinstim şi să I ne închinăm, să-I cântăm şi să ne bucurăm!

Al vostru al tuturor, de tot binele voitor şi către Hristos Domnul, Cel Născut în ieslea Betleemului rugător,



          † Siluan
Episcopul Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria


Dată în Reşedinţa noastră Episcopală din Jula, la Praznicul Naşterii Domnului, în Anul Mântuirii 2014.

Comentarii

  1. Luaţi decizia să faceţi ceea ce trebuie pentru a vă îndeplini scopul şi fiţi convinşi că nimic nu vă poate opri. În acest moment, chiar şi o persoană cu capacităţi mediocre devine un potenţial om de succes. Asta scrie celebrul Brian Tracy în cartea ”Succesul în viață”. Căutăm urgent colaboratori part-time care vor să câștige bani în timpul liber, într-un proiect unic la nivel mondial. Oferim contract de comision. Pentru mai multe detalii, trimiteți mesajul PROIECT la adresa de email: mcalin007@gmail.com

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu