Iubitului cler, cinului monahal şi
drept-măritorilor creştini din Sfânta şi de Dumnezeu păzita Episcopie Ortodoxă
Română din Ungaria, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, prin Fiul Său Cel
Unul Născut, mai înainte de veci, iar mai pe urmă, Întrupat din Fecioara şi
prin harul Preasfântului Său Duh, iar de la noi părintească dragoste şi
frăţească îmbrăţişare!
“Hristos se
naşte, slăviţi-l! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-l!, Hristos pe pământ,
înălţaţi-vă! Cântaţi Domnului tot pământul!” (Catavasiile Naşterii Domnului,
Cântarea I).
Iubiţi fraţi şi surori în Hristos Domnul,
Cu aceste cuvinte,
noi, creştinii ortodocşi, ne-am pregătit pentru Întâmpinarea Praznicului
Naşterii Domnului încă de la începuturile Postului Crăciunului, îndemnându-ne
unii pe alţii să luăm aminte la Cel Care vine în lume şi la ceea ce oferă El
lumii, să fim atenţi la un eveniment existenţial ce ni se adresează nouă,
tuturor şi este de o importanţă capitală pentru viaţa şi rosturile întregii
lumi. Şi anume, ne referim la venirea lui Dumnezeu la noi, oamenii, la Naşterea
Sa în cetatea Betleemului, care aduce bucurie, dar şi la felul în care ea a
avut loc.
Dacă este vorba
despre Dumnezeu, ne-am fi aşteptat poate ca El să vină în lumea aceasta în chip
măreţ şi impunător, să îşi arate forţa şi să îl depăşească în măreţie, bogăţie
şi putere chiar şi pe cel mai mare şi mai puternic dintre toţi oamenii. Să
arate că El este mai tare decât toţi.
Şi totuşi, noi,
creştinii ortodocşi, am învăţat deja, de mai bine de două mii de ani, că nu a
fost aşa, că Dumnezeu a binevoit să îşi arate puterea şi lucrarea Sa într-un
mod cu totul neaşteptat de către noi, prin Naşterea unui Prunc plăpând, dintr-o
Fecioară Curată, într-o iesle simplă, dintr-o peşteră săracă, din cetatea
Betleemului.
Cum ar putea cineva
să înţeleagă un astfel de Dumnezeu? Şi totuşi, pentru cel ce crede, pentru cel
care a cunoscut măcar şi în parte felul de a fi şi modul de a lucra a lui
Dumnezeu, toate acestea nu i se par a fi semne de neputinţă, sau nebunie, ci
dimpotrivă, o înţelepciune mai presus de înţelepciunea lumii acesteia (I Cor.
1, 25), o manifestare a puterii lui Dumnezeu, Care este cu adevărat Stăpân
peste toate, chiar dacă nu face caz cu necesitate de puterea Sa şi mai presus de
orice, este o dovadă a iubirii părinteşti a lui Dumnezeu faţă de om, în
condiţiile cele mai modeste, mai umile şi mai sărace ale existenţei sale. Ele
ne arată cu adevărat un Dumnezeu Căruia îi pasă de oameni şi pe care îi
iubeşte, Căruia nu îi este ruşine să vină în mijlocul lor şi să se asemene cu
ei, să trăiască întru totul asemenea lor, dar fără să săvârşească vreodată
măcar şi un singur păcat.
Acesta este Dumnezeul
nostru şi de aceea ne bucurăm şi noi, astăzi, de Naşterea Sa.
Dreptmăritori creştini şi creştine,
De fapt, toţi oamenii
din societatea contemporană aşteaptă şi ei Crăciunul şi se bucură în felul lor
de această perioadă specială din timpul anului, după cum o dovedesc şi anumite
gesturi şi declaraţii ale lor: aprinderea unor brazi înalţi cu mii şi zeci de
mii de luminiţe, în pieţele centrale ale marilor oraşe ale lumii, atmosfera
feerică creată de jocuri de lumini, în aceleaşi locuri, care atrag atenţia şi
impresionează pe orice trecător, numeroasele accesorii legate de împodobirea
pomului de Crăciun, pe care le găsim în oricare mare centru comercial în care
intrăm.
În acelaşi timp,
însă, ne dăm cu toţii seama că lumea în care trăim nu este nici pe departe o
lume paşnică şi sigură, o lume aşa cum este dorită ea de Dumnezeu şi de
sufletul oricărui om iubitor de pace, ci zvonuri de conflicte majore şi
nenumărate tulburări par să ameninţe echilibrul destul de fragil stabilit de
mai multe decenii între marile ţări şi puteri din Europa şi din întreaga lume.
Iar acestea nu pot să aducă bucurie şi siguranţă pentru nici un om care este
direct interesat de ceea ce se întâmplă în jurul lui.
“Slavă întru cei de
sus, lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!” cântau
îngerii din ceruri la vremea când se năştea Mântuitorul nostru Iisus Hristos (Luca
2, 14) şi o vesteau păstorilor, pe care îi îndemnau să meargă să se Închine
Acestuia, Care se va face Mântuitorul lumii întregi. Dar tot atunci, regele
Irod se tulbura de vestea adusă lui de magii din îndepărtatul Orient şi
trimiţându-şi ostaşi, a dat poruncă să fie ucişi toţi pruncii din cetatea
Betleemului, de doi ani şi mai în jos (Matei 2, 16), ca să se asigure că va fi
luată şi viaţa Celui de care se temea că va ajunge să îi ia şi locul, ca
Împărat al lui Israel.
Deşi din multe puncte
de vedere ni se pare că societatea modernă a progresat foarte mult şi trăim
într-o lume mai performantă, cu mult mai multe posibilităţi, care ne uşurează
viaţa, în fond sufletul omului şi nevoile lui fundamentale sunt acelaşi, iar
bătălia cea mai importantă pentru fiecare dintre noi rămâne la fel de actuală
şi de greu de purtat şi ea se referă la tot ceea ce trebuie să facă fiecare, în
mod concret, pentru a-şi mântui sufletul său. Mântuirea omului nu vine însă,
din forţa armelor, din dezvoltarea economică a ţărilor în care trăim şi din
frumuseţea realizărilor moderne ale tehnicii, ci din relaţia personală a
fiecărui om cu Cel Născut în cetatea Betleemului acum două mii de ani pentru a
ne fi nouă Mântuitor (Luca 2, 11), din felul în care vom şti să cultivăm
credinţa în Dumnezeu în sufletele noastre şi dorinţa de a ne asemăna Lui.
Viaţa noastră, trăită
după modelul vieţii lui Hristos, care nu a fost scutită de nenumărate încercări
şi a trebuit de multe ori să facă faţă răutăţilor celor mai mari care se pot
sălăşlui în sufletele unor oameni şi să existe în această lume, această urmare
şi împreună-petrecere a noastră cu Hristos este lucrul cel mai de preţ pentru
fiecare dintre noi, cei care vom dori, la rândul nostru, să ne mântuim
sufletele noastre.
Iubiţi credincioşi şi credincioase,
Mulţi sunt şi astăzi
cei care luptă pe faţă contra credinţei în Bunul Dumnezeu şi mai ales contra
Bisericii Dreptmăritoare a lui Hristos şi vor să arate cu insistenţă că anumite
lipsuri ale lumii în care trăim se datorează în primul rând existenţei
Bisericii. Sunt şi astăzi oameni care cred, de pildă, că ora de religie nu ar
trebui să îşi aibă locul împreună cu alte materii în lista disciplinelor pe
care le învaţă elevii la şcoală, sau că icoanele ar trebui să dispară din
locurile publice, acolo unde ele există, dar şi din vieţile oamenilor. Sunt şi
astăzi unii care cred că Hristos ar trebui să fie scos din sufletele oamenilor,
ca să Îi ia locul alte lucruri şi principii “mai bune” şi mai conforme cu
ideologiile moderne ale societăţii contemporane, care chipurile l-ar face pe om
mai liber şi mai fericit.
Să nu ne amăgim,
însă, fraţilor şi să nu cădem şi noi în aceeaşi ispită în care a căzut regele
Irod sau mulţi alţi oameni, dintre mai marii-lumii, sau dintre oamenii de rând,
care au crezut că pot şi au vrut să trăiască fără Dumnezeu. Doar prin ei
înşişi.
O viaţă trăită fără
Dumnezeu, chiar şi într-o lume modernă şi performantă, ca cea în care trăim, nu
poate să îi aducă omului, creat după chipul lui Dumnezeu, fericirea, nu poate
să îi ofere toate lucrurile după care el însetează cu adevărat. Oricât de multe
averi ar deţine omul în această lume, există riscul cert ca el să nu fie totuşi
fericit. Pentru că fericirea şi mântuirea omului nu stau, cu siguranţă, în
averile pe care el le deţine sau le poate aduna şi în această privinţă avem
nenumărate mărturii în Sfânta Scriptură a Noului şi Vechiului Testament. Cu
toţii avem nevoie de anumite lucruri, ca să putem trăi, dar ele nu sunt
singurul lucru important din viaţa noastră. Iar Dumnezeu ştie că avem nevoie de
ele şi El ni le dăruieşte la timpul potrivit, în primul rând ca rod al muncii
noastre, dar şi în alte feluri. El îi dă fiecăruia pâinea cea de toate zilele
şi tot ceea ce îi trebuieşte (Matei 6, 11; Luca 11, 3).
Însă lucrul cel mai
de seamă pe care Îl dăruieşte Dumnezeu omului de astăzi şi din toate timpurile,
este mântuirea sufletului. Iar pe aceasta, El a câştigat-o cu un mare preţ, cu
preţ de sânge (Colos. 1, 14, 20; Efes. 1, 7) şi anume, prin Jertfa
Răscumpărătoare de pe Cruce a Mântuitorului Iisus Hristos, care a şters toate
păcatele oamenilor şi a dăruit celor care cred în El viaţa cea veşnică.
Să ne bucurăm aşadar,
şi noi astăzi, de lucrul cel mare care s-a petrecut în cetatea Betleemului acum
două mii de ani, să ne bucurăm împreună cu îngerii şi cu păstorii, cu magii de
la Răsărit, care au înţeles importanţa evenimentului şi au venit de la mari
depărtări să se închine şi ei, aducând daruri Pruncului Născut, cu Dreptul
Iosif şi Fecioara Maria, care au fost oameni aleşi ai lui Dumnezeu şi să nu
luăm drumul şi partea lui Irod.
Hristos se naşte şi
astăzi în cetatea Betleemului, ca să fie lumii Mântuitor şi El se poate naşte
din nou şi în peşterile cele sărace ale sufletelor noastre. Steaua cea
luminoasă care i-a condus pe magi, să fie aşadar lumină călăuzitoare şi pentru
sufletele noastre, ca să putem să mergem şi noi, cu credinţă şi nădejde mare,
să-L vedem, să-L cinstim şi să I ne închinăm, să-I cântăm şi să ne bucurăm!
Al vostru al tuturor,
de tot binele voitor şi către Hristos Domnul, Cel Născut în ieslea Betleemului
rugător,
† Siluan
Episcopul
Eparhiei Ortodoxe Române din Ungaria
Dată în Reşedinţa
noastră Episcopală din Jula, la Praznicul Naşterii Domnului, în Anul Mântuirii
2014.
Luaţi decizia să faceţi ceea ce trebuie pentru a vă îndeplini scopul şi fiţi convinşi că nimic nu vă poate opri. În acest moment, chiar şi o persoană cu capacităţi mediocre devine un potenţial om de succes. Asta scrie celebrul Brian Tracy în cartea ”Succesul în viață”. Căutăm urgent colaboratori part-time care vor să câștige bani în timpul liber, într-un proiect unic la nivel mondial. Oferim contract de comision. Pentru mai multe detalii, trimiteți mesajul PROIECT la adresa de email: mcalin007@gmail.com
RăspundețiȘtergere