Editorial - Strategia noastră este nesiguranţa zilei de mâine

Citim într-o Strategie până în anul 2020 următoarele (atenţie! am schimbat, după bunul nostru plac, un singur cuvânt, în loc de germană am scris peste tot… română):
„1. Limba română este limba noastră maternă, cel mai important element al identităţii noastre şi simbol al unităţii poporului nostru. Avem dreptul la folosirea limbii noastre materne, dar suntem şi obligaţi să facem tot posibilul ca limba română să fie tot mai răspândită şi folosită cât mai natural. În acest scop, încurajăm folosirea conştientă a limbii române în viaţa publică, la evenimentele comunităţii noastre vorbim în limba română, precum şi în comunicarea noastră de zi cu zi. Considerăm că limba română are o deosebită importanţă în viaţa noastră bisericească. Suntem preocupaţi de păstrarea graiurilor româneşti din Ungaria şi transmiterea lor pentru tinerele generaţii.

2. Românii din Ungaria se vor putea menţine şi întări ca şi comunitate doar dacă vor dispune de un sistem organizaţional operativ şi activ. Suntem mândri de faptul că în sutele de asociaţii lucrează mii de persoane pentru păstrarea, dezvoltarea şi transmiterea valorilor şi tradiţiilor noastre culturale. Acordăm o atenţie deosebită ajutorării lor, perfecţionării şi informării conducătorilor şi membrilor acestor asociaţii. În cele peste 400 de autoguvernări de naţionalitate română considerăm o sarcină specială reprezentarea intereselor şi protecţia acestor asociaţii civile.
3. Viitorul nostru poate fi asigurat cel mai sigur printr-un sistem instituţional propriu. În ultimii 20 de ani am depus un efort sporit pentru înfiinţarea şi organizarea în reţea a unui sistem instituţional cu administrare proprie. Ne bucurăm că tot mai multe autoguvernări româneşti devin administratori de instituţii. Este interesul şi sarcina noastră primordială dezvoltarea programului nostru educaţional «Rădăcini şi aripi». Instituţiile noastre sunt deschise şi ghidate după valori europene. Tinerele generaţii se leagă strâns, prin aceste instituţii, de regiunile lingvistice româneşti.
4. La întărirea conştiinţei noastre de unitate contribuie în mare măsură utilizarea simbolurilor proprii şi a limbii noastre materne. Să fie de datoria noastră, care se înţelege de la sine, că la evenimentele, sărbătorile noastre vorbim româneşte, cântăm imnul românilor, afişăm drapelul românesc. Încurajăm părinţii să dea nume româneşti copiilor lor. Valorificăm portul popular românesc şi ajutăm protejarea acestuia. Ne bucurăm că la evenimentele şi sărbătorile noastre vedem tot mai des tineri îmbrăcaţi în portul nostru popular.”
Acest text l-am tradus în română din Strategia până în 2020 a Autoguvernării pe Ţară a Germanilor din Ungaria, care şi-a stabilit încă din Preambulum care îi sunt principiile de bază în activitate: limba maternă, unitatea comunităţii, un sistem instituţional solid, simbolurile naţionale, etc. La o conferinţă organizată recent de slovacii din Bichişciaba despre valorile naţionalităţilor din ţară, o doamnă germană a prezentat pe scurt această strategie, la care o comisie de specialişti germani a lucrat mai bine de un an. Pentru toate autoguvernările şi asociaţiile germanilor din Ungaria această strategie cuprinde planul de acţiune pentru următorii trei ani în principalele domenii, cum sunt viaţa politică, instructiv-educativă, cultură, tineret, media.
Norocul nostru, al celorlalte naţionalităţi, este că nemţii şi-au întocmit această strategie în două limbi, în germană şi în maghiară, aşa că avem de unde a ne inspira şi noi, românii, dacă vreodată ne-ar bate gândul să ne aşezăm cu toţii la o masă ca să discutăm despre viitorul comunităţii noastre. Un viitor românesc care, deocamdată, este extrem de nesigur.

Eva Şimon

Comentarii