Dragostea lui Dumnezeu îi adună pe oameni laolaltă

Duminică, 20 octombrie, Biserica Baptistă din Micherechi a găzduit întâlnirea bisericilor baptiste române din Ungaria. A fost prima ediţie când s-au rugat împreună membrii bisericilor baptiste din Cenadul Unguresc, Chitighaz şi Micherechi, o reînviere a legăturilor de pe vremuri, dintre cele trei biserici.

Pastorul Bisericii baptiste din Micherechi, Petrică Creţu le-a spus un bun venit tuturor oaspeţilor, care au sosit din biserici cu specific românesc. I-a salutat pe oaspeţii de la Biserica baptistă din Chitighaz, care au venit împreună cu pastorul Csaba Borzási, pe cei din Cenadul Unguresc, alături de presbiterul Ioan Ardelean şi pastorul dr. Ştefan Cioca. La eveniment au mai participat oaspeţi de la biserici din Oradea, Salonta, Sânnicolau Român şi de la alte confesiuni. Pastorul Creţu a vorbit despre dragostea lui Dumnezeu care a fost turnată în Duhul Sfânt şi care îi determină pe oameni să trăiască în comuniune, în părtăşie. Pentru început, fanfara bisericii a cântat spre lauda lui Dumnezeu, după care au urmat cântări din partea bisericii din Chitighaz, Cenadul Unguresc şi, bineînţeles, din partea bisericii gazde.

După cum ne-a mărturisit Ştefan Cioca, această întâlnire a existat şi pe vremuri. 

− 50 de ani am fost membru şi servitor la Biserica baptistă din Chitighaz. Din 2009, împreună cu soţia, suntem membrii adunării din Jula. Servesc odată pe lună la patru biserici: la biserica din Cenadul Unguresc, la Şiclău şi la Grăniceri din România şi în localitatea Nagykereki, unde 40 de ani am fost farmacist. Aceste trei biserici din Cenadul Unguresc, Chitighaz şi Micherechi au alcătuit un singur cerc misionar zeci de ani, începând din anii ’60 şi până în ultimii ani. Chitighazul găzduia cercul acesta misionar, astfel frăţietatea se cunoaşte bine. Eu m-am botezat în 1960 şi atunci frecventam des biserica aceasta. Îmi amintesc că aici, lângă biserică, era o căuăcie, a fratelui Ruja. Acolo era biserica cu laviţe foarte simple. Depun mărturia mea personală că am servit zeci de ani în biserica aceasta, am avut o părtăşie deosebită, o evlavie. Pe acele vremuri, biserica era în creştere, care ani de-a rândul a continuat, care s-a exprimat şi prin zidirea casei de rugăciune şi prin lărgirea ei cu casa pastorală. Pentru generaţia mai în vârstă, întâlnirea de azi a fost o reamintire a zilelor fericite din trecut, a serviciului comun, iar pentru cei tineri a fost un eveniment de părtăşie deosebit, unde împreună l-am lăudat de Domnul, ne-a mărturisit pastorul Ştefan Cioca. 

− Este un început foarte bun, mai precis este o continuare a acelor întâlniri care s-au făcut pe vremuri. Mă bucur pentru ocaziile acestea, pentru că lipseşte din bisericile noastre sentimentul de a ne cunoaşte. Fiindcă suntem o minoritate, ar trebui să petrecem mai mult timp împreună. Aş vrea să cred că întâlnirea de azi va avea o continuare, în fiecare an măcar odată, să învăţăm unii de la alţii, să ne cunoaştem mai bine. Ar fi o binecuvântare pentru noi, dacă ar fi o deschidere şi faţă de bisericile din zona graniţei cu România, a fost de părere Csaba Borzási, pastorul Bisericii baptiste din Chitighaz. 

− Ideea organizării acestei întâlniri a pornit în urmă cu un an de la fratele Ardelean, care îşi amintea de acele vremuri, când se întâlneau membrii celor trei biserici. Atunci am îndrăznit să contactez pastorii bisericilor, ca să organizăm o întâlnire, pentru care ei s-au învoit. Faptul că s-au implicat în această organizare, pentru mine a adus o mare bucurie. Ziua de astăzi mi-a făcut impresii foarte plăcute. Îmi place că suntem împreună noi, românii, şi este un ajutor enorm că vorbim româneşte. Dacă Dumnezeu ne va ajuta, vom continua şi în viitor, ne-a spus Pavel Voin din Cenadul Unguresc, iniţiatorul întâlnirii. 

La finalul slujbei, pastorul bisericii din Micherechi s-a adresat celor prezenţi cu următoarele gânduri: „Dacă vrem ca şi peste douăzeci sau cincizeci de ani pruncii şi nepoţii noştri să aibă asemenea întâlniri, trebuie să facem un singur lucru: să vorbim limba română şi acasă, în familiile noastre.”

A. Cioca