„Adolescenţa între vis şi realitate”, o carte de educaţie religioasă

În primăvara acestui an, sub îndrumarea pastorului Bisericii Baptiste din Micherechi, Petrică Creţu, a pornit un nou ciclu de studii biblice cu participarea adolescenţilor bisericii pe care dânsul o păstoreşte. Tema studiului s-a axat pe problemele legate de adolescenţă. Tinerii s-au întâlnit în cadrul acestui studiu biblic sâmbătă de sâmbătă, pentru a discuta subiecte apropiate lor. Din frământările lor şi din răspunsurile pe care le-au oferit s-a născut cărticica intitulată „Adolescenţa între vis şi realitate”. În cadrul serbării de adio a şcolii generale din Micherechi, această cărticică a pastorului baptist a fost oferită fiecărui absolvent. Autorul dedică această scriere tuturor adolescenţilor, însă, după cum ne-a mărturisit, crede că „merită a fi citită şi de părinţii care au copii la vârsta adolescenţei”.

– Care este ideea principală a acestei cărţi?, l-am întrebat pe pastorul Petrică Creţu.

– Cartea „Adolescenţa între vis şi realitate” face parte dintr-un proiect mai larg prin care caut să modelez caracterul şi personalitatea adolescenţilor din biserica pe care o păstoresc. După ce anul trecut am căutat să cultiv în mintea tinerilor dragostea pentru citit şi meditaţie biblică, survolând cărţile care cuprind Canonul Sfintei Scripturi, în primăvara aceasta am avansat un studiu, care să vizeze problemele cu care se confruntă adolescentul de azi. Pe de o parte, i-am ajutat să se descopere ei pe ei, să-şi înţeleagă propriul trup şi originea sentimentelor şi a provocărilor care le aduce anii adolescenţei. Ideea principală sau scopul studiului a fost acela de-i ajuta să vadă în lumina cuvântului sacru portretul unui adolescent de succes, spre care apoi să dorească. Am fost tot timpul conştient că adolescenţa este etapa când caracterul poate fi corectat, de aceea am insistat asupra calităţii sentimentelor şi a elementelor care compun „vitraliul caracterului.” 

– Când aţi scris cartea aceasta?

– Cartea am redactat-o pe parcursul acestei primăveri. Materialul l-am avut însă într-o formă nefinalizată din anii trecuţi, când la întâlniri cu alţi tineri din România am expus teme asemănătoare. În această primăvară l-am completat cu elementele de care aveau nevoie adolescenţii cărora m-am adresat, iar apoi am articulat conţinutul lor într-un tot unitar.

– Cui i se dedică cartea?

– După cum am scris în prefaţa lucrării, cartea o dedic tuturor adolescenţilor, însă, cred că merită a fi citit şi de părinţii care au copii la vârsta adolescenţei. Nădăjduiesc să introduc într-o ediţie următoare un capitol nou posibil cu numele „Rolul părinţilor în succesul adolescenţilor din casa lor”.

– În cuprinsul acestei cărţi aflăm şi părerile tinerilor cu privire la cele studiate. Ce scop au aceste gânduri?

– În actul instructiv-educativ o secţiune importantă este evaluarea. În şcoli, aceasta este făcută de profesori şi educatori. În acest caz am dorit ca evaluarea să şi-o facă în mod personal, adolescenţii care au participat la acest studiu. Mărturia lor scrisă, dincolo de faptul că i-a provocat să scrie un text bine articulat în limba română, i-a determinat să rememoreze temele studiate şi să se pronunţe asupra lor. În acest sens, consider că studiul şi-a atins obiectivele propuse. Îi felicit pe fiecare din ei, urându-le o adolescenţă în care visul să se transforme în realitate.

Ana Cioca