Faima meseriei răspândită din tată-n fiu - Interviu cu Teodor Netea din Micherechi

În satul Micherechi, aproape în fiecare gospodărie găsim câteva sere, în care se cultivă zarzavaturi pentru ca ele să fie vândute pe pieţele din ţară şi nu numai. Grădinăritul, meseria pentru întreţinerea familiei, a devenit un renume al micherechenilor. Tot în această localitate, trăieşte un om, care pe lângă cultivarea zarzavaturilor confecţionează şi bătrâna mătură. El se numeşte Teodor Netea, care mai bine de 50 de ani practică această îndeletnicire. Bace Toader povesteşte că a învăţat să facă mături de la socrul său. Activitatea propriu zisă o face cu multă răbdare, sârguinţă numai pentru uzul casnic al familiei, şi nu pentru vânzare. După cum spune el, fiecare gospodar are nevoie de mături ca să-şi cureţe curtea şi trotuarul. Activitatea propriu-zisă are loc mai ales în timpul iernii, pentru că atunci este mai puţin lucru în jurul casei. Până ca aceasta să ajungă în casă este o cale lungă, despre care ne dezvăluie amănunte interlocutorul Teodor Netea. 

– În fiecare an, primăvara, la începutul lunii aprilie sădesc tătarcă cu ajutorul unei maşini făcută de mine. Sămânţa se seamănă în pământ bun, bine pregătit. Pe la capătul lui august, când sămânţa este coaptă, tătarca este secerată, iar apoi este scuturată de seminţe. Am o maşină care face treaba asta. Este bine să fie recoltată înainte de ploi, ca să nu negrească şi să nu se putrezească. După scuturare urmează sortarea în trei categorii. Apoi tătarca trebuie legată în snopi şi pusă în loc uscat. Tătarca, pe care o vedeţi aici, este recolta din vara anului acesta şi îmi ajunge pentru foarte multe mături. După ce am legat recolta în snopi, înainte de a fi prelucrată o pun pentru o oră în apă pentru ca să se moaie şi să fie mai uşor la prelucrat, a început să ne povestească bace Toader. 

A învăţat meseria de la socrul său

Bace Toader spune că meseria a învăţat-o de la socrul său. 

– M-am căsătorit pe 4 martie 1964. Am avut atunci 22 de ani. Eu am venit să stau la socri, pentru că nevasta mea nu a avut fraţi, iar eu nu am avut unde să stau pentru că am fost săraci. Mi-a părut bine că m-au primit la ei. Pe socrul meu l-am văzut cum lega mături. Ceea ce am văzut m-a interesat foarte mult. Atunci am decis că şi eu o să continui această îndeletnicire. Începând din anul 1964 am legat mături numai pentru familie. Când am avut nevoie de ele, atunci am legat. Noi nu am mai cumpărat mături deloc. 

O mătură are şapte părţi

– Primele trei păpuşi, cum se zice la noi, sunt legate de coada măturii, apoi peste ele sunt alte două care sunt puse invers, care sunt umerii, care dau forma definitivă a măturii, iar peste umeri trebuie pus acoperiş. Trebuie să fiu atent la fiecare fir ca să stea drept. Până la urmă vine cusutul la menghină. Pentru a proteja mâinile de înţepăturile acului mi-am făcut mănuşi. Mătura este cusută cu trei rânduri de aţă. Asta este ocupaţia mea. Mai demult munca era mai grea pentru că nu existau maşini, explică meşterul Netea. Bărbatul spune că toată viaţa a lucrat fiindcă i-a plăcut şi îi place munca. Toate instrumentele pe care le foloseşte la fabricarea măturii sunt făcute de dânsul.

Faima meseriei răspândită din tată în fiu

– Sunt fericit că pentru această îndeletnicire este interesat şi fiul meu, Tiberiu, care cu siguranţă va prelua ştafeta şi va învăţa să lege mături, aşa cum am învăţat şi eu de la socrul meu, ne-a spus bace Teodor. 

A.C.