„În familie încerc să insuflu sentimentul demnităţii, a dragostei faţă de neamul nostru românesc” - Interviu cu Vasile Benye din Micherechi

S-a aşternut liniştea pe uliţele satului. Într-o zi de duminică, când după o săptămână de muncă, lumea se odihneşte adunându-se în jurul familiei, cu ochii zâmbind, cu un râs sincer, cu un fin simţ al umorului am fost primită, la el acasă, de către Vasile Benye. Ştiam de ceva vreme că se manifestă vizibil pe Facebook şi împărtăşeşte cu prietenii virtuali o mulţime de informaţii, în primul rând legate de trecutul micherechenilor. Pe interlocutorul nostru l-am întrebat cum şi de ce a ajuns în lumea virtuală a reţelei de socializare. 

– Sunteţi o persoană foarte activă în grupul de Facebook al românilor din Ungaria. Sunteţi cel care urmăreşte cu atenţie viaţa virtuală a românilor, dar nu vă implicaţi direct în ea. Cum a început această activitate?

– Sunt membrul grupului virtual „Români în Ungaria – laviţa virtuală” de un an de zile. Activitatea mea a început foarte simplu. Profesoara Ana Netea Benye mi-a atras atenţia că în acest grup sunt postate tot felul de informaţii despre comunitatea românească şi unde este posibil ca oricine să-şi spună opinia. Am început şi eu ca şi oricare începător, care prima dată nu îndrăzneşte să facă comentarii, doar citeşte, filtrează lucrurile, apoi m-am adâncit în tema aceasta. Am început să citesc presa din România, pagini web româneşti, dar pe mine cel mai mult mă interesează viaţa românilor din Ungaria. În aşa fel am reuşit să fiu membru al laviţei virtuale, ne-a spus interlocutorul nostru.

– Însă cei care urmăresc cu interes această pagină pot observa că postaţi informaţii utile despre personalităţi care ne fac mândri, precum şi despre persoane de rând din această comunitate. Cum explicaţi faptul că nu luaţi parte în viaţa politică a românilor din Ungaria?

– Sunt mândru că sunt român din Micherechi. Niciodată nu mi-a fost ruşine să-mi declar identitatea. Precum este de ştiut, viaţa politică este un teren mlăştinos. În politică deseori este musai, în mod necesar, să faci afirmaţii care denaturează adevărul. Altfel în politică nu poţi să ai preponderenţă. Eu nu pot să fac asta. Mă consider omul dreptăţii, nu aş putea să înşel pe nimeni. 

– Ce scop aveţi prin postările de pe laviţa virtuală?

– Ceea ce găsesc eu şi pe care le ţin interesante s-ar putea să fie utile şi pentru alţii. Mă bucur când văd postate fotografii vechi îngălbenite despre satul Micherechi sau despre Liceul „N. Bălcescu”, care îmi reamintesc despre foştii mei profesori, colegi. Am început să fiu interesat intensiv de tema aceasta, chiar şi în familie încerc să insuflu sentimentul demnităţii, a dragostei eterne faţă de neamul nostru românesc. În timpul „cercetărilor” mele am dobândit toate datele despre bunicul din partea mamei, Teodor Ruja (Toader Udului, cum se spune la Micherechi), care a murit în cel de-al Doilea război mondial. Am reuşit să descifrez datele mai multor soldaţi micherecheni care sunt enumeraţi pe placa monumentului ridicată în faţa primăriei în amintirea celor căzuţi în cel de-al Doilea război mondial.

– Ştim cu toţii că în ziua de azi, majoritatea copiilor şi adolescenţilor au un profil de Facebook. În lumea virtuală a Facebook-ului fiecare are acces la informaţiile oricui. Cum dumneavoastră postaţi pe laviţa virtuală multe informaţii despre poporul român şi despre românii din Ungaria, aţi gândit că acesta este locul perfect ca să influenţaţi şi generaţia mai tânără?

– Pe reţeaua de socializare Facebook comunicarea este extrem de uşoară. Grupul „Români din Ungaria – laviţa virtuală” o consider utilă pentru persoane cu interes comun. După cum am mai spus, nu am avut ţeluri concrete, am postat uneori lucruri care ar interesa şi pe alţii, de exemplu, despre cercetările genealogice. După un scurt timp toate postările le şterg, ne-a destăinuit Vasile, care, ţinând fotografii vechi în mână, a vorbit frumos şi lung despre satul lui, care-i este foarte drag, iar fotografiile vechi cu multe amintiri ne-au lăsat să ne rătăcim la vârsta copilăriei de pe uliţele Micherechiului de odinioară. 

– Vă rog să ne vorbiţi puţin şi despre Dumneavoastră, despre şcolile şi activitatea Dvs.!

– Până în clasa a cincia am învăţat la şcoala generală din Micherechi. În anul 1976 am început clasa a şasea la şcoala românească din Jula. În anul 1983 am absolvit liceul „N. Bălcescu”. După bacalaureat am învăţat meseria de mecanic eletronist la Orosháza. Din anul 1985 lucrez la Micherechi, în 1991 am devenit şeful filialei MOL Nyrt. din Micherechi, care are ca profil exploatarea gazului.

A.C.