„Dispariţia românilor din Ungaria ar fi o pierdere ireparabilă pentru ambele state” - Interviu cu Bogdan Aurescu, ministrul afacerilor externe al României
Cu ocazia vizitei
sale recente la Budapesta, ministrul român de externe Bogdan Aurescu a acordat un interviu revistei „Foaia românească”.
Ne-a împărtăşit că, în dialog cu partea maghiară, România susţine necesitatea
asigurării unui standard adecvat pentru educaţia în limba română la toate
nivelurile de învăţământ, finanţarea adecvată a presei în limba română, a
acelor instituţii ale comunităţii care fac eforturi în promovarea identităţii
etnice, culturale, lingvistice a minorităţii române din Ungaria.
–
În calitate de ministru al afacerilor externe, aţi întreprins în ziua de 7
mai 2015, o vizită de lucru la Budapesta, la invitaţia omologului ungar Péter
Szijjártó. Din partea comunităţii româneşti din Ungaria a fost o vizită mult
aşteptată, deoarece se aşteaptă, deja de ani de zile, ca cele două ţări, română
şi ungară, să ajungă la un consens în legătură cu unele proiecte concrete şi
vitale ce vizează minoritatea din Ungaria. Cum apreciaţi, a fost reuşită
întâlnirea Dvs. cu autorităţile ungare?
– Vizita mea recentă la Budapesta trebuie
privită ca o reconfirmare a dorinţei României de a consolida Parteneriatul
Strategic cu Ungaria. Cu această ocazie, am abordat atât subiectele de
actualitate aferente relaţiei bilaterale, cât şi ultimele evoluţii de pe plan european
şi internaţional. De asemenea, am semnat un acord bilateral important în
domeniul economic şi am ajuns la consens pe o serie de elemente de interes
pentru cele două ţări.
Din păcate, nu am reuşit să semnăm, în
timpul vizitei mele, Protocolul celei de-a opta sesiuni a Comitetului de
specialitate româno-ungar de cooperare privind problemele minorităţilor
naţionale. Ţin să subliniez că am insistat foarte mult pentru revitalizarea
activităţii în cadrul Comitetului, deoarece este cadrul de dialog convenit de
cele două state, decurgând din Tratatul de bună vecinătate din 1996, pentru a
identifica soluţii consensuale şi comune la problemele cu care se confruntă
minoritatea română din Ungaria şi cea maghiară din România. Împreună cu
ministrul Szijjártó, am reuşit să impulsionăm activitatea acestui Comitet, la
nivelul co-preşedinţilor şi secretarilor, care, în această perioadă, negociază
ultimele aspecte. Sper ca această chestiune să se soluţioneze în viitorul
apropiat.
Conştientizăm faptul că lipsa unui Protocol
afectează minoritatea română din Ungaria, deoarece pentru identitatea lor
culturală, acest instrument este extrem de important. Susţinem necesitatea
asigurării unui standard adecvat pentru educaţia în limba română la toate
nivelurile de învăţământ, finanţarea adecvată a presei în limba română, a
acelor instituţii ale comunităţii care fac eforturi în promovarea identităţii
etnice, culturale, lingvistice a minorităţii române din Ungaria şi ne dorim ca
textul acestui Protocol să reflecte aceste priorităţi ale părţii române.
– Din păcate, nici la ultima şedinţă de
lucru a Comitetului de specialitate româno-ungar pe problemele minorităţilor
naţionale, ţinută miercuri, 6 mai 2015, la Budapesta, nu s-a semnat protocolul
final, deci să înţelegem că între cele două părţi nici acum nu există un
consens? Vă rog să ne schiţaţi care sunt punctele fierbinţi ale acestor
discuţii, referitoare la românii din Ungaria! În ce stadiu se află dezbaterea
problemelor concrete, cum ar fi finanţarea învăţământului, a presei, a culturii
minoritare române?
– Din punctul de vedere al părţii române, nu
ar trebui să existe aspecte atât de sensibile încât să nu se poată ajunge la un
consens. Este în interesul ambelor părţi să se asigure că drepturile propriilor
cetăţeni sunt respectate.
Aş dori să subliniez faptul că, deşi nu s-a
reuşit semnarea Protocolului cu prilejul recentei vizite întreprinse de mine la
Budapesta, au fost înregistrate progrese foarte importante cu privire la o
serie de subiecte care prezintă interes pentru comunitatea românească din
Ungaria.
Deşi vorbim despre o negociere în curs, cred
că nu greşesc dacă afirm că am căutat şi, cel puţin parţial am reuşit, să ne asumăm
angajamente comune cu partenerii noştri ungari cu privire la subiecte precum
întreţinerea lăcaşelor de cult ale comunităţii româneşti, repararea şi
renovarea curţii din complexul Gojdu în care funcţionează parohia ortodoxă
română din Budapesta şi aşezământul monahal, modernizarea unei instituţii de
învăţământ frecventate de copii ai românilor din Ungaria, construirea unui
centru cultural într-o localitate românească din Ungaria şi alte proiecte
relevante pentru minoritatea română din această ţară.
În unele cazuri vorbim despre co-finanţare
din partea ambelor guverne, precum este modelul de colaborare care a fost
folosit în cazul renovării prin eforturi comune a bisericii din Jaca, un
proiect care este pe cale să se încheie şi care, cel puţin din punctul nostru
de vedere, este un succes şi demonstrează că există un potenţial major de cooperare,
ca parteneri, în domeniul minorităţilor naţionale.
Am agreat cu partea ungară şi formule de
text rezonabile cu privire la alte subiecte de interes pentru românii din
Ungaria, cum ar fi importanţa sprijinirii, inclusiv din punct de vedere
financiar, a instituţiilor mass media în limba română din Ungaria, inclusiv
presa scrisă, activitatea de cercetare etnografică, sociologică, lingvistică şi
istorică a acestei comunităţi, asociaţiile culturale şi civice româneşti,
precum şi cu privire la principiile care ar trebui să stea la baza rezolvării
unor probleme actuale ale românilor din Ungaria, care să pună accent pe
respectarea voinţei comunităţilor locale de români vizate direct de aceste
decizii.
Evident, nu este cazul să fac aici o
prezentare exhaustivă a tuturor temelor agreate deja cu partea ungară, dar
exemplele anterior menţionate sunt elocvente din punctul de vedere al temelor
de interes pentru comunitatea română din Ungaria.
– Cu ocazia vizitei Dvs. la Budapesta,
aţi avut şi o întâlnire cu membrii comunităţii româneşti din Ungaria, în
special cu cei care reprezintă instituţii cu probleme financiare (Biserica,
Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria, săptămânalul „Foaia românească”,
Institutul de Cercetări al Românilor din Ungaria, redacţia românească radio-tv,
primăria comunei Micherechi). Care sunt impresiile după această întrevedere?
România cum va ajuta aceste instituţii, organizaţii importante pentru întărirea
identităţii românilor din Ungaria?
– A fost un prilej de a mă reîntâlni cu
persoane, pe care, pe parcursul anilor în care am fost direct implicat în
activitatea Comitetului de specialitate, am învăţat să le preţuiesc pentru
dedicaţia de care dau dovadă în străduinţa lor de a prezerva identitatea
culturală, etnică şi lingvistică a românilor din Ungaria. De altfel, m-am
întâlnit cu toţi reprezentanţii asociaţiilor şi instituţiilor româneşti din
Ungaria care au dorit să se întâlnească cu mine pentru a discuta despre
situaţia actuală a minorităţii române din această ţară.
Totodată, a fost o întâlnire care a
reconfirmat evaluările noastre cu privire la situaţia în care se află
comunitatea românească din Ungaria. Mă refer aici la reprezentarea parlamentară
autentică, la sprijinul financiar pentru instituţiile culturale, bisericeşti şi
media, la sprijinul pentru învăţământul în limba română, ca limbă maternă, la
combaterea fenomenului de etnobusiness.
România nu îşi propune să se substituie
statului ungar în protejarea identităţii etnice, culturale şi lingvistice a
românilor din Ungaria, dar este gata să sprijine şi să colaboreze, într-un
spirit de parteneriat sincer, în implementarea de programe care pot contribui,
cu adevărat, la prezervarea identităţii românilor din Ungaria.
Ca şi până în prezent, îmi reafirm
deschiderea în abordarea consensuală, prin dialog, a acestor teme cu statul
ungar pentru a permite acele măsuri prin care românii din Ungaria să nu
dispară, pentru că dispariţia lor ar fi o pierdere ireparabilă pentru ambele
state.
– După cum bine cunoaşteţi,
reprezentanţii asociaţiilor culturale şi de păstrare a tradiţiilor româneşti
din Ungaria au solicitat, în repetate rânduri, ca DPRRP să-şi adapteze
procedurile de lucru astfel încât să ţină cont pe faptul că unele comunităţi
istorice au nevoi foarte diferite faţă de noile comunităţi româneşti din
străinătate. Putem spera la veşti bune în această privinţă?
– Cunosc solicitările comunităţii româneşti
din Ungaria. Ştiu că asociaţiile comunităţii române din Ungaria, care se
bazează mai ales pe munca de voluntariat, au dificultăţi în a identifica
resursele necesare cofinanţării proiectelor aprobate de DPRRP, precum şi că,
uneori, decontarea cheltuielilor efectuate se realizează cu întârziere.
Tocmai pentru că îmi sunt cunoscute aceste
dificultăţi, cu care se confruntă asociaţiile românilor din Ungaria, ministrul
delegat pentru relaţiile cu românii de peste hotare, Angel Tîlvăr, va vizita comunitatea românească din Ungaria în
cursul lunii iunie.
Am discutat de mai multe ori cu domnul
ministru Tîlvăr despre situaţia din Ungaria şi vă asigur de faptul că dumnealui
se află în căutarea unor soluţii adecvate pentru problemele dumneavoastră. Vă
încurajez să profitaţi de prezenţa ministrului Tîlvăr în Ungaria pentru a-i
prezenta propriile dumneavoastră idei despre cum anume putem îmbunătăţi
colaborarea dintre guvernul român şi comunitatea românească din Ungaria, în
vederea păstrării identităţii etnice, culturale şi lingvistice a românilor din
Ungaria.
– Relaţiile diplomatice dintre România şi
Ungaria din ultimii ani au fost uneori paşnice şi echilibrate, alteori reci ca
gheaţa şi tensionate. Din afară a părut câteodată că între aceste două ţări
vecine nu o simplă graniţă tot mai transparentă există, ci mii de kilometri
distanţă. Cum apreciaţi calitatea relaţiilor de acum?
– Cred că opinia publică ungară este lipsită
de ştiri pozitive despre relaţiile dintre România şi Ungaria, dar acest lucru
nu înseamnă că nu avem realizări importante în relaţiile româno-ungare. Veştile
bune din relaţia bilaterală trebuie şi ele să fie cunoscute.
Astfel, cu prilejul vizitei am semnat un
acord cu privire la construirea unei infrastructuri de fibră optică peste
frontiera de stat a ţărilor noastre, iar la data de 29 aprilie 2015, guvernul
român a aprobat programul bilateral de cooperare transfrontalieră pentru
perioada 2014–2020. Sperăm ca guvernul ungar să aprobe, la rândul său, acest
program, pentru ca acest document să fie trimis cât mai curând Comisiei
Europene spre analiză, astfel încât lansarea primului apel de proiecte să aibă
loc chiar înainte de sfârşitul acestui an.
Totodată, suntem în aşteptarea aprobării
autorităţilor naţionale de reglementare în domeniul energetic, din Ungaria şi
România, a unui acord tehnic între Transgaz şi compania ungară parteneră FGSZ,
în baza căruia se va căuta obţinerea de finanţare pentru creşterea capacităţii
interconectorului de gaz Arad-Szeged.
În continuare, comerţul nostru bilateral a
atins şi în cursul anului 2014 un volum de aproximativ 7,3 miliarde de euro.
Ungaria este cel de-al treilea partener comercial pentru România, iar România
reprezintă a treia piaţă pentru exporturile ungare.
Avem chiar foarte multe domenii în care am
înregistrat rezultate bune şi foarte bune şi pe care, din motive de spaţiu, nu
voi reuşi să le menţionez de data aceasta, dar nu vreau să-mi închei răspunsul
la întrebarea dumneavoastră fără a menţiona că în luna iulie a acestui an, vom
inaugura prima autostradă care leagă România de Ungaria, şi anume, autostrada
A1–M43.
E.Şimon
Aurescu miniszter ebbenaz interjúban azt állítja, hogy a mao-i románok eltűnése helyrehozhatatlan veszteség lenne mindkét ország számára.
RăspundețiȘtergereVajon, az őshonos erdélyi magyarság folyamatos üldözése, megaláztatása, elűzése nem ugyanezt jelenti?
Ezt is illett volna megkérdezni attól a nagyságos minisztertől...
Ha nem más, legalább a szakmai korrektség szempontjából.
Az éremnek mindkét oldalát illene látni, Éva.
@Anonim
RăspundețiȘtergereRevista e ROMANEASCA ! Scrie in ROMANA!