Şcoala generală din Aletea va fi renovată

Corpul profesoral de la şcoala din Aletea

În această vacanță de vară vor începe lucrările de renovare la școala generală românească din Aletea. Interiorul va fi renovat, vor fi schimbate geamurile și va fi vopsită toată clădirea. Pentru aceste lucrări, susținătorul instituției, Autoguvernarea pe Țară a Românilor din Ungaria a câştigat un sprijin financiar de la Ministerul Resurselor Umane de la Budapesta. Despre viitoarele lucrări am stat de vorbă cu Petru Sălăjan, directorul școlii din Aletea.

– Dacă cineva cunoaște situația noastră, în ce condiții trebuie să ne desfășurăm activitatea, cred că pot să spun că o să primim un mare sprijin prin această sumă.

– În urmă cu cinci ani ați fost numit în funcția de director al acestei instituții. Pe acele vremuri, școala a funcționat cu un număr de copii foarte scăzut, chiar a fost în pericol existenţa școlii. Ce direcție a luat activitatea școlii în acești ani?

– Am fost ales director în urmă cu cinci ani și am început anul școlar cu 17 copii. Asta a însemnat că în clasele inferioare, clasele 1–4, am avut în total patru copii, iar în ciclul superior au început anul școlar cu 13 elevi. Treptat am început să avem o relație mai strânsă cu grădinița și cu familiile, despre care am știut că sunt români sau au rădăcini românești. Acum pot spune că de la anul școlar viitor o să avem 62 de copii. Clasele inferioare nu sunt comasate, deci avem patru clase cu patru învățătoare. Când am început activitatea, am avut o singură învățătoare, iar după ce s-a ridicat numărul elevilor, bineînțeles, și posturile de învățătoare au trebuit ridicate. În clasele superioare mai avem probleme, pentru că în cinci ani nu am putut să avem mai mulți copii, acolo clasele sunt comasate, clasa a 5-a cu clasa a 6-a, și clasa a 7-a cu clasa a 8-a, dar dezvoltările de până acum sunt frumoase.

– Ce rol au avut profesorii în toată dezvoltarea aceasta?

– Colegele mele au avut un rol hotărâtor, pentru că au muncit foarte mult. Părerea mea personală este că de trei ani avem învățătoare localnice, ceea ce este un factor important. Aletea este un oraș mic, iar dacă învățătoarea este din loc ea cunoaște mai bine familiile. Știm bine că un părinte când își înscrie copilul în clasa întâi, nu va lua în considerare la care școală îl înscrie pe copilul său, ci se uită cine va fi viitoarea învățătoare.

– În timp ce alte școli din rândul comunității românești din Ungaria se plâng de scăderea efectivului, la școala din Aletea numărul copiilor crește. Ce a rezultat această creștere?

– Am început de la zero. Noi suntem unica instituție românească din Ungaria care nu are grădiniță. La început, împreună cu colegele mele, am căutat acele familii despre care am știut că o să vină copilul la școala românească. I-am căutat personal, am stat de vorbă cu ei, punând accent pe importanța însușirii limbii române. Am avut foarte multe programe școlare pentru copilașii de la grădiniță. În fiecare lună i-am așteptat la noi, la școală, la diferite programe școlare, ca să vadă cei de la grădiniță cum arată o școală. Condițiile au fost foarte slabe, mă refer aici la mobilierul necesar pentru funcționare, nu am dispus de bănci, scaune, ș.a.m.d., iar acum avem table interactive, școala este dotată cu toate rechizitele necesare. Acum și la noi condițiile sunt foarte bune. Actualmente avem 9 cadre didactice de naționalitate română. Trebuie subliniat faptul că de când susținătorul instituției este AȚRU, pentru noi este mult mai ușor.

– Credeți în prosperarea acestei școli?

– Planurile pe care le-am avut în urmă cu doi-trei ani o să le atingem. Vom ajunge la un număr de copii și mai mare, iar dacă numărul elevilor va crește atunci trebuie să crească și corpul didactic. Eu cred în această realizare. Fără credinţa aceasta, nu aș putea să lucrez.

A.C.