Poate un titlu şi mai potrivit acestei scrieri ar fi: De
ce ocolesc miniştrii români oraşul Jula, „capitala” românilor din Ungaria? Dar
pentru că nu vrem să stresăm, Doamne fereşte!, pe nimeni cu o întrebare la care
răspunsul este mult prea complicat şi probabil şi incomod, ne vom concentra asupra
trecerii în revistă a unor date şi probleme concrete.
După ani buni în care s-a crezut că relaţiile
româno-maghiare şi, inclusiv, relaţiile româno-române (se înţelege: între
România şi comunitatea românească din Ungaria) intră pe un făgaş normal,
dialogul devine unul deschis şi sincer, cu accentul pe dorinţa de a rezolva
problemele comune şi a îmbunătăţi situaţia minorităţii române din Ungaria, de
doi–trei ani aceste legături sunt în declin, se observă un regres categoric. România
are deja de aproape trei ani, în cadrul Ministerului Afecerilor Externe, un
ministru delegat pentru problemele românilor din afara graniţelor. Nici un
ministru delegat, însă, n-a ajuns în toţi aceşti ani să viziteze românii şi
instituţiile lor din… Jula.
Primul care a îndeplinit această funcţie de ministru
delegat a fost Cristian David. În 28
mai 2013, el a venit în Ungaria, dar a reuşit să ajungă doar până la…
Budapesta, fiind invitat de vicepremierul ungar Semjén Zsolt, iar după discuţiile cu oficialul maghiar s-a întâlnit
şi cu reprezentanţii românilor din capitala ungară. Aici, ca la toate astfel de
întâlniri, s-a promis „sprijinul statului român în vederea prezervării şi
afirmării identităţii culturale, lingvistice şi religioase” etc. etc. a
românilor din Ungaria. Apoi, au urmat luni bune de linişte, fără să se întâmple
nimic. Ba, scuze, era să uit. În decembrie 2013, şi noi, românii din Ungaria am
fost invitaţi la Forumul românilor de pretutindeni, de la Bucureşti, unde iarăşi
am primit promisiuni. La nici trei luni de la acest forum, unde sute de români
din vecinătate şi din diaspora au fost aburiţi cu noi angajamente şi
promisiuni, ministrul delegat David a fost schimbat. Urmaşul lui, Bogdan Stanoevici, a ocupat scaunul de
ministru delegat pentru românii de pretutindeni mai puţin de 10 luni, între
martie şi decembrie 2014, timp în care nu a ajuns până la Budapesta sau Jula,
doar un piculeţ a reuşit să treacă graniţa româno-ungară, ajungând până la…
Micherechi. Aici a petrecut cam două ore, din care circa 30 de minute s-a
întreţinut cu conducerea satului şi cam o oră şi jumătate a stat la un
spectacol de teatru… pentru copii. Fără stres, fără probleme de rezolvat, fără
promisiuni deşarte. A venit şi a plecat. Atât. Apropo, a rămas după el o mică
donaţie de carte pentru şcoala din localitate.
La sfârşitul săptămânii trecute trebuia să ajungă la noi
actualul ministru delegat pentru românii de pretutindeni, Angel Tîlvăr, care însă n-a mai ajuns. Cu toate că programul lui ar
fi cuprins vizite şi întâlniri în cele mai reprezentative localităţi ale
românilor din Ungaria, inclusiv la Jula, dar şi la Micherechi sau Chitighaz, precum
şi, bineînţeles, în Budapesta. De ce s-a anulat această vizită? Nu prea ştim.
În astfel de cazuri întotdeauna există răspunsuri oficiale, dar şi numeroase
răspunsuri neoficiale. Pe unele le aflăm, pe altele niciodată. Anularea vizitei
se poate pune pe seama relaţiei tot mai reci şi conflictuală dintre
politicienii din Ungaria şi România. Sau pe numeroasele probleme mult mai
urgente legate de imigranţii islamici, care bat la porţile Europei. Sau oare
să-şi fi dat seama cineva, în ultimul moment, că problemele comunităţii
istorice a românilor din Ungaria nu se mai poate rezolva cu un pachet de cărţi???
O comunitate istorică redusă la număr, cum este cea a
românilor din Ungaria, nu are mai puţine probleme decât una mare. Sunt exact ca
ale celor din Republica Moldova. Şi noi, la fel ca ei, luptăm pentru menţinerea
limbii române, pentru întărirea identităţii, pentru susţinerea instituţiilor
(şcoli, biserici, presă), care ne definesc ca neam. Şi noi vrem un viitor
românesc. Dar fără ajutor din ţara-mamă, România, nici cea mai mică şansă n-o
avem…
Eva Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu