Mai multe imagini aici |
Centrul Cultural Românesc din Jula a
găzduit, pe 8 octombrie, tradiţionala Zi Culturală a Românilor din Ungaria, în
centrul căreia au stat cântecele şi dansurile populare. La manifestarea
organizată de Autoguvernarea pe Ţară a Românilor din Ungaria au dansat elevii
Liceului „N. Bălcescu" din Jula, membrii ansamblului Centrului de
Documentare al AŢRU de la Jula, tineri din Chitighaz, din Bichişciaba, de la „Doina
Bihorului" şi Păstrătorii de Tradiţii din Aletea, au cântat corul copiilor
de la şcoala românească din Bătania, soliştii Grigore Poiendan din Micherechi, Gheorghe Gros din Chitighaz, Gheorghe
Bagy şi Petru Sabău din Aletea.
Elevii de la Trupa de Teatru Amator au jucat „Comedia nu există" de
Dumitru Solomon.
În afară de piesa de teatru a liceenilor
şi mini-concertul copiilor de la şcoala românească din Bătania, evenimentul s-a
concentrat în primul rând pe tradiţiile folclorice ale românilor de aici, aşa
cum spunea şi în cuvântul său de deschidere preşedintele AŢRU, Tiberiu Juhasz. Toţi cei ce au evoluat
pe scenă, de la mic la mare, de la tânăr la mai puţin tânăr, au prezentat
spectacole bine pregătite, au dat dovadă de profesionalism în ceea ce fac, dar,
din păcate, au fost văzuţi de prea puţină lume. Una dintre vechile probleme ale
acestei manifestări, care se organizează de aproape 20 de ani, este lipsa
publicului. Spre finalul manifestării, în afară de oficialităţile invitate,
doar foarte puţini au fost curioşi să vadă însufleţita şi autentica
reprezentaţie a dansatorilor din Aletea.
Ca să nu se transforme într-o
festivitate de paradă şi care doar trebuie bifată, la ediţiile viitoare, organizatorii
ar trebui să ia în calcul o schimbare temeinică în conţinutul acestei zile,
deoarece cultura noastră nu este doar folclorul. Şi ca să facem o critică
constructivă, această sărbătoare a culturii româneşti din Ungaria, în opinia
noastră, ar putea cuprinde lansări de cărţi, expoziţii de artă sau expoziţii
documentare, concerte, filme româneşti, etc, sau, de ce nu, distincţiile
fondate de AŢRU („Pentru românii din Ungaria” şi „Pentru învăţământul românilor
din Ungaria”) să fie înmânate la această sărbătoare, acordând o seriozitate şi
o pondere mai mare acestor premii care se înmânează de obicei la o simplă şedinţă
a AŢRU. Dar pentru ca să avem o „zi a culturii noastre” bogată şi variată,
liderii responsabili ai comunităţii noastre (nu doar cei din autoguvernări, ci
şi asociaţiile cu profil cultural) ar trebui cât mai urgent să analizeze
situaţia tot mai jalnică a vieţii noastre culturale.
Eva Şimon
Comentarii
Trimiteți un comentariu